Culmea este că am înţeles că Dragomir, ca om, nu e băiat rău. Că ar fi sufletist, că nu-i jigodie ca mulţi alţii din PSD sau de-aiurea. Personal, mă doare în cot de faptul că omul Dragomir e om bun. Nu vreau să îl iau de nevastă, aşa că puţin îmi pasă de bunătatea lui clamată de alţii.
Eu mă raportez la politicianul Marian Dragomir, care este plătit din bani publici pentru a face un capăt de treabă în parlament. Şi ştiţi ce am constatat eu la politicianul brăilean Marian Dragomir? Că are preocupări mărunte, fără o miză consistentă, dar cu mare priză la electoratul îndobitocit. Deh, Dragomir nu este degeaba în PSD. După ce în campania electorală am luat la cunoştinţă de faptul că d-nul Dragomir este un mare iubitor de porumbei (asta e, hobby-urile nu se discută), acum am aflat că d-nul deputat Dragomir are ce are cu păcănelele. Nu mă înţelegeţi greşit. Şi eu cred că doar idioţii bagă bani la păcănele, crezând că se vor îmbogăţi, că vor câştiga dublu sau chiar triplu faţă de câţi bani au băgat în aparat. Este o iluzie, ba chiar o şarlatanie, aş zice. Dar te poţi pune cu mintea prostului?
Aşadar, faptul că urmează să se dea o lege prin care păcănelele astea nenorocite să nu mai fie la fiecare colţ de stradă, în barurile în care se servesc băuturi alcoolice, este o iniţiativă bună. Problema este că această iniţiativă nu a fost a deputatului Dragomir. El doar şi-a pus semnătura pe un proiect de lege al colegilor săi din PSD, pentru că, vorba aia, trebuie să aibă şi el activtate. Repet, şi problema păcănelelor în fiecare bar de cartier reprezintă o problemă, dar sunt multe alte probleme mai importante care îi macină pe brăilenii din România. Când am să văd că pe deputatul Marian Dragomir îl preocupă şi alte lucruri decât porumbeii şi păcănelele, atunci o să îmi schimb şi eu discursul în ceea ce îl priveşte.
