Niciodată nu mi-a fost greu să scriu. Dintotdeauna cuvintele au venit de la sine şi s-au aşezat cuminţi pe foaie sau pe ecranul computerului. Acum privesc înmărmurită dreptunghiul mut şi alb din faţa mea, care refuză pur şi simplu să se încarce. Aşa că n-am să mă mai gândesc la final. Unul copleşitor, dureros peste măsură. Astăzi am să vă reamintesc de Cristi, aşa cum l-am cunoscut în urmă cu 2 ani şi despre copiii frumoşi şi buni ai Brăilei care i-au fost alături necondiţionat în toată această vreme.
Cristi... Cristi nu mai e demult un caz umanitar pentru care cotidianul „Obiectiv” a decis să se implice. Cristi nu mai e demult subiectul unei campanii umanitare. Cristi e un fenomen al Brăilei, iar “Împreună pentru Cristi” este mişcarea, mesajul şi esenţa tinerei generaţii. O generaţie care atunci când simte că e nevoie de ea, se mobilizează, se implică şi se dăruieşte. EXEMPLAR. Nu mi-am imaginat nici pentru o secundă atunci când am scris editorialul „Adolescenţi din Brăila, vă invit la un suc! Un suc pentru Cristi”, că acea invitaţie #hailasuc la troiţă va căpăta o asemenea amploare. Nici eu, nici colegii mei. Dar ce s-a întâmplat acolo ... nu am cuvinte să vă mulţumesc, copii minunaţi. Căci ei au mutat acţiunea #hai la suc de la troiţă în şcoli şi apoi în zeci de alte locuri, unul mai plin ca altul, mai frumos ca celălalt. Şi mai uimitor, tot efortul acesta al copiilor a fost un exemplu extraordinar pentru întreaga comunitate brăileană. Care, alături ei, s-a mobilizat la rându-i EXEMPLAR. Inclusiv ieri. Şi vă mulţumim mult pentru asta.
Ştiu, v-am mai spus, dar am s-o repet la nesfârşit, ca semn de recunoştinţă şi admiraţie. Nimeni şi nimic nu a mobilizat la o aşa dimensiune Brăila, nimeni şi nimic nu a reuşit vreodată să adune atâţia brăileni în jurul unei cauze. Brăileni de toate vârstele şi categoriile sociale, de toate etniile şi religiile, din toate profesiile şi domeniile de activitate. Cristi, prin povestea lui, prin tenacitatea cu care s-a împotrivit bolii, prin dârzenia cu care părinţii lui au făcut tot posibilul să-l salveze, prin dorinţa lui extraordinară de a nu capitula, prin curajul de a se supune atâtor suferinţe, dar şi prin optimismul debordant, în ciuda întregului calvar, a reuşit, practic, să scoată la suprafaţă tot ce are Brăila mai bun: oamenii – de toate vârstele şi categoriile sociale, de toate etniile şi religiile, din toate profesiile şi domeniile de activitate. Iar pentru asta, îţi mulţumim, copil frumos!
Ieri, Cristi a plecat la îngeri. Dar nu a murit. Adolescenţii din Brăila, cei de acum şi cei de după, nu vor permite asta. Sunt convinsă că dorinţa de a se implica şi elanul, dăruirea cu care au luptat pentru Cristi nu se vor stinge aici. Când un alt „CRISTI” va avea nevoie, ei o vor lua de la capăt. Şi o vor face cu entuziasm şi încredere, pentru că s-au convins: nu vor fi niciodată singuri. O întreagă comunitate li se va alătura atunci când o vor cere.
Da, Cristian Filip nu mai e demult un caz umanitar. Cristian Filip este o lecţie pentru Brăila, care acum este un oraş pregătit să se implice. Un oraş care, graţie adolescenţilor lui, va rămâne mai departe „Împreună pentru Cristi”, indiferent de numele copilului ce va avea nevoie de sprijin.
Ieri, Cristian Filip a plecat la îngeri. Drum lin să ai! În urma ta, mă rog să îţi găseşti pacea. Mă rog pentru tine şi MĂ ÎNCLIN în faţa ta, BRĂILA!
