* Noaptea Sfântului Andrei stă sub semnul magiei: animalele prind grai, ritualurile de dragoste au sorţi de izbândă, iar strigoii, vârcolacii şi sufletele rătăcite umblă prin lume * dincolo de superstiții, Sfântul Apostol Andrei, „cel întâi chemat”, „protector al lupilor”, este cel care a împărtășit poporului român Cuvântul Evangheliei, propovăduind în ținuturile noastre, de la Dunărea de Jos, credința și învățătura creștină
De secole, creștinii păzesc cu strășnicie tradițiile moștenite de la străbuni, chiar dacă se închină Dumnezeului Cel Adevărat. Postesc, se roagă și respectă canoanele bisericești, dar nu resping defel ritualurile și obiceiurile transmise din generație în generație, iar acest lucru este cu atât mai evident la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, „cel întâi chemat”, Ocrotitorul Eparhiei Dunării de Jos și al României. Tradițiile ne definesc ca nație.
Potrivit muzeografului brăilean drd. Cătălina Mârza, în tradiția populară, sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (30 noiembrie) sau „Sântandreiul” marca începutul iernii. De aceea, ea mai poartă și numele de „Andrei-de-iarnă” sau „cap-de-iarnă”. Noaptea care preceda această zi activa energii magico-religioase aflate la poli diferiți. Filosoful Mircea Eliade, istoricul religiilor, a numit această viziune tipică țăranului român - în care magia se împletea cu religia - „creștinism cosmic”. Sărbătoarea Sfântului Andrei este o zi cu ritualuri complexe legate îndeosebi de muncile pastorale și casnice, cu elemente de cult al morților și acte de influențare magică a norocului în viață și, în mod special, în căsnicie. Cel mai probabil, ziua de celebrare creștină a Sfântului Andrei a înlocuit o importantă divinitate precreştină, personificare a lupului, ziua de Sântandrei fiind cunoscută şi azi în mediul rural sub numele de „Ziua Lupului” (Andrei și Petru, Sfinții Apostoli din Noul Testament, devin, în folclorul românesc, sfinți patroni ai lupilor), în această noapte dezlănțuindu-se forțe malefice reprezentate de strigoi și lupi.
Așa stând lucrurile, se poate afirma că, potrivit tradiției populare, Noaptea Sfântului Andrei stă sub semnul magiei. Animalele (lupii, în special) capătă puteri neobişnuite (deși se spune că lupul nu își poate mișca gâtul, se crede că, de Sfântul Andrei, el își poate vedea coada), ritualurile de dragoste au sorţi de izbândă (se fac vrăji de ursitoare, fetele nemăritate invocând mijlocirea Sfântului Andrei pentru a-și putea vedea ursitul), iar strigoii, vârcolacii şi sufletele rătăcite umblă prin lume. Fata de măritat prepara, odinioară, o „Turtă de Andrei” - turtiță subțire din făină de grâu, foarte sărată, coaptă pe plita sobei, și o mânca înainte de culcare. Băiatul care venea în vis să-i aducă apă ca să-și potolească setea urma să o ceară de nevastă în cursul anului. Totodată, în această noapte, aievea, animalele prind grai.
Dincolo de tradiții și obiceiuri, Sfântul Apostol Andrei rămâne cel care a adus poporului român Cuvântul Evangheliei, propovăduind în ținuturile noastre, de la Dunărea de Jos, credința și învățătura creștină. După ce Duhul Sfânt s-a coborât peste Sfinții Apostoli, la Cincizecime, Sfântului Andrei i-a căzut la sorți să propovăduiască noua învățătură în Tracia, Macedonia, Bitinia, Bizantia, Peloponez, Scitia (Dobrogea, parte integrată în România de astăzi), ajungând până în Crimeea. Andrei a fost „cel dintâi chemat” să recunoască pe Hristos ca fiind Mesia și a primit, printre apostoli, supranumele de „primul chemat” sau „cel dintâi chemat”, tradiția creștină păstrând în memoria ei bimilenară întâmplări care i-au marcat semnificativ, ca o pecete de neșters, biografia, precizează sursa citată.
30 decembrie - Ziua Sfântului Andrei deschide, în calendarul românilor, un șir de sărbători și prilejuri de bucurie, asociate lungilor zile de iarnă, trecerii într-un nou an și noilor începuturi. Este un tablou fabulos, plin de mister și culoare, în care practici și credințe străvechi se contopesc cu cele profund creștine. Să nu uităm că, pe 6 decembrie, îl prăznuim pe Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, apărătorul celor necăjiți, al văduvelor și orfanilor.
