Acum eu nu ştiu ce aşteptări aveau unii şi alţii, dar trebuie să fii total rupt de realitate sau total ipocrit să ceri ca şcoala să înceapă tocmai anul acesta în condiţii optime, când, de fapt, asta nu s-a întâmplat niciodată în ultimii zeci de ani.
Adică, să fim serioşi, nu a existat an şcolar în care să nu fie şcoli fără autorizaţii sanitare, fără apă curentă, fără instalaţii de încălzire, nereabilitate. Nu a existat an şcolar în care manualele să fie distribuite la timp tuturor elevilor - de multe ori, s-au livrat prin octombrie, chiar noiembrie. Ce să mai vorbesc despre şcolile cu toaletele în fundul curţii! De ce ar fi fost altfel acum? Cât de nerealist să fii, să te aştepţi ca, fix anul acesta, când chiar este o situaţie cu totul aparte, toţi copiii să aibă tablete de la stat, internet şi toate condiţiile în clase şi în şcoli?
Evident, şi Guvernul a acţionat haotic şi fără un plan foarte bine pus la punct. Evident, ministerele implicate au luat greoi decizii şi cu întârzieri uriaşe. Evident, nici actualul ministru al Educaţiei nu e departe de Abramburica sau de Genunche. Dar trebuie să fii cât de cât realist, ca părinte, ca profesor ori pur şi simplu ca cetăţean şi să accepţi că şcoala nu avea cum să înceapă în cele mai bune condiţii tocmai anul acesta.
Pe de altă parte, despre cele 3 posibile scenarii în care se va desfăşura şcoala începând din 14 septembrie se ştia încă din 5 august. Cine voia cu adevărat să se pregătească, ca şcoală, ca inspectorat ori ca autoritate locală, o putea face de mult. Cine a vrut a avut suficient timp la dispoziţie. Nu o lună şi 10 zile, ci cam vreo 6 luni, de când s-au închis şcolile şi s-a trecut la învăţământul online. Sunt şcoli şi localităţi în care toate lucrurile sunt puse la punct de mult, pentru că s-au pregătit, dincolo de deciziile Guvernului, pentru oricare scenariu posibil. Sunt autorităţi locale care au împărţit de mult tablete din fondurile proprii, care au asigurat internet, care au asigurat echipament de protecţie elevilor şi profesorilor, care au organizat şcolile în aşa fel încât acestea să-şi poată desfăşura activitatea în absolut oricare scenariu. Sunt directori care s-au ocupat în cele mai mici detalii de şcolile lor, de elevi, de profesori, de clase. Cei mai mulţi însă nu au făcut asta: au tot aşteptat să le zică cineva „de sus” ce să facă şi s-au trezit acum că nu au ceea ce le trebuie. Ascultându-i pe toţi cum se tot plâng, pare că e mai greu acum să asiguri cât de cât desfăşurarea activităţii didactice decât în perioada stării de urgenţă, când fix de pe o zi pe alta s-a trecut de la învăţământul fizic în şcoli la cel exclusiv online. Culmea, atunci, timp de 3 luni de zile, şcoala s-a putut desfăşura online, în toată ţara (au existat şi câteva excepţii, desigur), iar acum, după încă 3 luni, toată lumea se plânge şi pare că nimic nu se mai poate derula în condiţii cât de cât decente. A dispărut şi internetul care funcţiona în martie, au dispărut şi tabletele de atunci, profesorii au rămas fără laptopuri, nu mai există nici camerele video pentru transmiterea cursurilor acasă, nimic! Mulţi dintre profesori şi-au pierdut nu doar laptopurile, ci chiar şi cheful de a fi filmaţi... Ca să nu mai zic că unora le-a dispărut cu totul până şi cheful de muncă. Totul pare fără soluţie în foarte multe cazuri, pentru că nu le-a spus cineva „de sus” ce trebuie să facă, când să facă şi ce urmează să se întâmple cu Covid-ul.
Totuşi, atât timp cât există şcoli, până şi în cele mai mici cătune, în care lucrurile s-au putut organiza cum trebuie din timp şi în care profesorii sunt gata să le ofere educaţie elevilor, în condiţiile speciale date, înseamnă că şcoala poate să înceapă peste tot.
