Îmi imaginez ce a simţit Bunea Stancu atunci când a citit în Obiectiv cele două editoriale semnate de Liviu G. Stan şi Marian Coman, cu privire la mirosul de fecale de porc care subjugă oraşul în fiecare vară, de au ajuns brăilenii să urască acest anotimp. Dar vă daţi seama cam ce a fost la gura lui, câte înjurături noi o fi inventat domnu' Bunea Stancu în acele momente de straşnic zbucium?
Bunea Stancu spune că nu vrea să fie lăudat, ci doar să se spună adevărul. Adevărul cui? Probabil adevărul lui, cum că el este cel mai bun conducător pe care putea să îl aibă Brăila în aceste vremuri, că fără el acest judeţ s-ar duce naibii, că nu ar mai ploua de sus în jos, ci de jos în sus. Faptul că Stancu îi face în toate felurile pe cei care îl critică sau au opinii diferite de ale lui ar trebui să îi îngrijoreze pe brăileni. Dar nu din cauză că Stancu aruncă cu invective de genul "oligofren", "papagali", "dobitoci" sau "proşti". Îngrijorător este că în fruntea judeţului a ajuns un personaj care atunci când se simte pus în dificultate apelează la cea mai primitivă metodă de a răspunde: înjurătura. Mie mi-e din ce în ce mai clar că domnu' Bunea Stancu nu mai poate, iar când constată că mai ştiu şi alţii treaba asta nu doar ia foc, ci dă foc la oraş, după care se aşează pe bordură, râde şi se plesneşte cu palmele peste urechi, bucuros că în sfârşit a făcut şi el o mărgică la viaţa lui, deci nu a trăit chiar de pomana porcului care se cacă în şi pe Brăila.