Guvernul a început să taie timid din numărul locurilor de muncă: mai întâi din propria ogradă, unde, conform cifrelor oficiale, ar fi trebuit să dispară 9000 de posturi. Probabil că aşa s-a şi întâmplat, nu există confirmări, iar la Bucureşti totul funcţionează la fel ca şi înainte. În administraţiile locale, primarii au fost cei care s-au plâns cel mai tare că pierd oameni, însă fără ca vreunul să pomenească şi de simplificarea procedurilor birocratice greoaie ce însoţesc orice document cerut de contribuabili. O treime dintre cei puşi pe liber se spune că vor fi din domeniul educaţiei, iar decizia e cu atât mai ciudată cu cât, la sfârşitul anului trecut, o ordonanţă a tăiat statistic 15.000 de posturi din învăţământ. Cam 17.000 vor veni din efectivele administraţiilor locale, alţi 10.000 din sectorul feroviar de stat, 3.000 din domeniul protecţiei sociale - este remarcabilă transparenţa deciziilor atunci când vine vorba despre concedieri, însă deasupra acestui val de şomeri în devenire pluteşte aceeaşi întrebare: după ce criterii se vor selecta candidaţii la disponibilizare? Vârsta de pensionare şi lipsa copiilor sunt deja clasice. Iar cuvântul "eficienţă" se aude foarte des în aceste zile, doar că e greu de imaginat cum va fi luat în calcul mai ales acolo unde evaluările de activitate s-au făcut în dorul lelii ori nu s-au făcut deloc.
