Indiferent însă de amploarea evenimentului, dacă vă aflaţi prin Milano în toată această perioadă de şase luni şi aveţi măcar o zi pe care s-o petreceţi la expoziţia universală din Milano există numeroase atracţii care merită văzute. Iată cinci recomandări din partea AGERPRES, după trei zile petrecute de reporterii agenţiei la Expo Milano 2015, cu menţiunea că înşiruirea este pur şi simplu dictată de ordinea în care veţi descoperi aceste pavilioane după intrarea în spaţiul expoziţional şi nu de vreun criteriu calitativ sau cantitativ, adică al numărului de vizitatori.
Pavilionul Braziliei
Primul dintre cele cinci pavilioane pe care vi le recomandăm este cel al Braziliei, pe care de altfel nu prea e posibil să-l ratezi imediat când începi să avansezi pe Decumano, principalul bulevard al Expo Milano 2015. Iar motivul este faptul că intrarea în pavilion se face pe o plasă întărită, care pare să atragă vizitatorii ca un magnet. Înainte de a urca pe ceea ce pare a fi cel mai mare loc de joacă de la Expo Milano, este recomandabil să citiţi instrucţiunile de pe peretele din partea stângă, printre care şi menţiunea „Săritul nu este permis!", chiar dacă v-ar putea face să zâmbiţi. Oamenii nu prea cad în timpul ascensiunii pe plasa de la intrarea pavilionului Braziliei - şi oricum siguranţa nu le-ar fi pusă în pericol, pentru că plasa de deasupra este întărită cu una de sârmă aflată chiar dedesubt -, dar ţinând cont că zeci de oameni fac acest drum în acelaşi timp aţi putea antrena o cădere în lanţ, care nu este chiar lucrul la care s-au gândit arhitecţii când au realizat acest simbol pentru multiculturalitatea Braziliei.
Întregul concept al arhitecţilor Arthur Casas şi Marko Brajovic este de a prezenta pluralismul Braziliei prin intermediul unei reţele descentralizate, flexibile şi uşor de parcurs, din care fac parte peste 130 de construcţii menite să ilustreze teme precum nutriţia, agricultura familială, gestionarea pădurilor şi integrarea între agricultură şi creşterea vitelor.
Un punct de atracţie în pavilionul Braziliei este şi spaţiul dedicat culturii şi nutriţiei, unde puteţi admira operele lui Ernesto Neto, Candido Portinari, Caetano Dias sau Vik Muniz. Nu în ultimul rând, o atracţie este şi spaţiul de la ieşirea din pavilionul Braziliei, în care este expusă marea varietate de plante cultivate în cea mai mare ţară din America Latină.
Pavilionul Coreii de Sud
Al doilea pavilion pe care vi-l recomandăm este cel al Coreii de Sud, o impresionantă structură de culoare albă inspirată de un vas de porţelan tradiţional numit „Ulciorul lunii/The Moon Jar". Ca şi alte lucruri care poartă marca acestei ţări, şi pavilionul de la Expo Milano 2015 reprezintă un amestec bine integrat de tradiţie şi înaltă tehnologie, între care se realizează în permanenţă o tranziţie organică. Conceptul acestui pavilion este „Hansik, mâncare pentru viitor: Eşti ceea ce mănânci" şi presupune o serie de alte întrebări adiacente adresate vizitatorului, precum „Cum vei mânca?", „Ce vei mânca?", „Cât timp vei putea face acest lucru?", plecând de la ideea că alimentaţia zilnică ne hrăneşte trupul, reprezintă motorul vieţii şi defineşte cultura din care facem parte.
Prima parte a expoziţiei este dedicată unor lucrări artistice moderniste care ilustrează problemele create de criza alimentară cu care omenirea se confruntă în prezent, abordând teme precum consumul alimentar în exces, supraproducţia de produse alimentare procesate şi secătuirea resurselor.
A doua secţiune a expoziţiei este dedicată Hansik, denumirea generică a bucătăriei coreene. Aici poate fi văzută o impresionantă „Simfonie a mâncării", o producţie spectaculoasă realizată pe două ecrane mobile manevrate de doi roboţi care se deplasează pe şine, care este în fapt un amestec de imagini cu fructe şi legume îmbinate armonios pentru a asigura echilibru nutritiv şi o alimentaţie sănătoasă. Tot aici este ilustrat şi procesul de fermentaţie specific Hansik, într-un uriaş „onggi", vas tradiţional de lut pentru păstrarea alimentelor care este îngropat sau păstrat pe sol. Nu în ultimul rând, vizitatorul poate intra într-un imens spaţiu de depozitare în care imagini cu diferite mâncăruri tradiţionale coreene sunt proiectate pe vasele „onggi", care sunt încă folosite în regiunile mai tradiţionale din Coreea. Totodată, în această secţiune se află şi o uriaşă sală circulară de 16 metri în diametru cu pereţii acoperiţi cu vegetaţie, care îşi propune să transmită vizitatorului ideea că Hansik este un tip de alimentaţie „nature-friendly", sustenabil şi bazat pe argumente ştiinţifice.
Pavilionul Israelului
Al treilea pavilion pe care vi-l recomandăm este de asemenea unul pe care nu puteţi să-l rataţi, întrucât este chiar peste drum de cel al României, este vorba de pavilionul Israelului. Acesta, în suprafaţă totală de aproape 2.400 de metri pătraţi, este împărţit în patru zone, dintre care cel mai mult iese în evidenţă „grădina verticală", creaţie a arhitectului David Knafo, care este practic un perete lung de 70 de metri şi înalt de 12 metri, format din secţiuni cultivate cu diverse cereale, precum grâu, porumb sau orez indian, irigate printr-un sistem ingenios în care apa este circulată în fiecare porţiune. Spectacolul plantelor care îşi vor schimba culoarea şi înfăţişarea odată cu trecerea anotimpurilor are un puternic impact vizual, care îşi propune să schimbe imaginea pe care o are în general Israelul, de ţară aridă.
Însă nu numai „grădina verticală" îl încântă pe vizitator, ci întreaga experienţă vizuală care ilustrează progresele ţării în ingineria agricolă, Israelul având o poziţie de vârf în sectorul agroalimentar şi în combaterea deşertificării.
Pavilionul israelian este conceput pentru a oferi o experienţă în două etape. Prima dintre ele este un spaţiu care foloseşte filme 3D şi efecte multidirecţionale pentru a ilustra istoria agriculturii în Israel de la începuturi şi până în prezent, unul dintre aceste filme relatând despre programul de reîmpădurire a statului israelian condus de Fondul naţional evreiesc.
În cea de a doua etapă, vizitatorii sunt conduşi într-un spaţiu în care o constelaţie de sateliţi luminează cerul Terrei, activând fiecare câte un LED cu imagini din diverse ţări de pe mai multe continente, care ilustrează modul în care progresele realizate de Israel în agricultură au ajutat lumea. Limba folosită în expunere este italiana, dar fiecare dintre imaginile utilizate dispune de subtitrare în limba engleză.
Din pavilionul israelian nu lipseşte nici restaurantul, în care se poate asculta muzică tradiţională evreiască.
Pavilionul Kuweitului
Kuweitul este cel de-al patrulea pavilion pe care vi-l recomandăm, fiind unul care cu siguranţă vă va atrage atenţia prin designul exterior care aminteşte de pânzele de corabie, dar şi prin amestecul bine dozat din interior între efectele vizuale de impact şi elementele tradiţionale prezentate.
Vizitatorul care intră în pavilionul Kuweitului este întâmpinat de o perdea de apă fină, în interiorul căreia se formează cuvinte, iar apoi ajunge într-o cupolă pe care sunt prezentate peisaje din diverse perspective, inclusiv al păsării în zbor, într-o proiecţie la 360 de grade.
Din această incintă, vizitatorul ajunge apoi într-o alta, într-un canion deşertic în care este prezentată o furtună cu tunete şi fulgere, proiecţia de pe tavan şi spectacolul luminilor şi sunetelor oferind o experienţă foarte credibilă.
Un spaţiu inedit în pavilionul Kuweitului este macheta de aproximativ 15 metri lungime şi cinci metri lăţime a capitalei Kuweit City, cu turnurile sale celebre Al Hamra şi Kuwait Tower, dar şi cu stadionul, aeroportul şi zonele deşertice care înconjoară localitatea cu circa trei milioane de locuitori.
De asemenea, pavilionul „Micii fortăreţe", cum este denumirea în arabă a ţării, mai conţine o piaţă tradiţională (souk - n.r.) aşa cum arăta în vechime, vizitatorul putând lua contact nemijlocit cu modul în care erau prezentate la târg ceaiurile, mirodeniile sau podoabele din aur pentru femei.
Pe lângă aceste atracţii pentru vizitatori, pavilionul de aproape 2.800 de metri pătraţi al Kuweitului prezintă proiectele prin care ţara cu un relief dificil şi cu o climă aridă a încercat să facă faţă principalelor trei provocări cu care s-a confruntat - asigurarea apei, practicarea agriculturii şi producţia de energie. De altfel, tema aleasă de Kuweit pentru expoziţie este chiar „Provocarea naturii", una pe care o înţelegi foarte bine după o vizită prin acest pavilion.
Pavilionul Italiei
Cea de a cincea şi ultima recomandare pe care v-o face Agerpres este pavilionul Italiei, unul care ocupă aproape în întregime cel de-al doilea bulevard al Expo Milano 2015, este vorba despre Cardo, care are nu mai puţin de 325 de metri lungime şi 35 de metri lăţime. Pe bulevardul Cardo se află Palazzo d"Italia sau „Creşa", spaţiul expoziţional central dedicat Italiei, după o concepţie a lui Marco Balich, dar şi construcţii futuriste în care puteţi afla foarte multe despre mâncarea şi vinul din Italia, sau despre diversele sale regiuni şi provincii.
În aceste condiţii este poate de înţeles că în unele zile pavilionul Italiei este pur şi simplu asaltat de vizitatori, ajungând şi la 10.800 de oameni pe zi, potrivit organizatorilor. De aceea, este bine să reţineţi că ultima oră la care se poate intra în Palazzo d"Italia este 20:30, spaţiul fiind închis la ora 21:00, chiar dacă la intrare se află încă vizitatori.
Expoziţia din Palazzo d"Italia este divizată în patru zone, fiecare dedicată unei aşa-numite „puteri" sau capacităţi. Prima secţiune este cea dedicată calităţii muncii, în care 22 de reprezentanţi ai celor 19 regiuni, trei provincii şi capitalei Roma vorbesc despre o anumită inovaţie pe care au realizat-o. Este impresionant faptul că toţi cei 22 de reprezentanţi ai diferitelor zone administrative din Italia sunt prezentaţi sub formă de figurine şi fiecare dintre ei îşi relatează povestea cu propriul glas, timp în care este prezentat un colaj de imagini.
Din această sală se face trecerea într-o aşa-numită cameră a haosului, menită să simuleze efectul pe care o zi stresantă îl are asupra psihicului uman, în care vizitatorul este supus unui asalt de lumini şi inclusiv zona de deplasare este tăiată în unghiuri abrupte. Se continuă apoi cu un spaţiu în care sunt prezentate dezastre naturale aşa cum au fost ele relatate de canalele de ştiri la vremea respectivă, pentru a ilustra efectele pe care le poate produce dezvoltarea economică fără niciun fel de reguli.
Cu atât mai impresionantă este apoi trecerea într-o sală a oglinzilor, în care peisaje idilice care reflectă dezvoltarea sustenabilă a turismului în cele 22 de regiuni şi provincii sunt prezentate pe ecrane de dimensiunile pereţilor, imaginile fiind apoi reflectate în oglinzile din întreg spaţiul. Acest spaţiu, împreună cu cele dedicate arhitecturii şi operelor de artă, acoperite şi ele cu oglinzi cu excepţia spaţiului de proiecţie, sunt dedicate „puterii frumuseţii" naturii sau creaţiilor omului. Celelalte două secţiuni sunt dedicate „puterii limitării", care este înfăţişată ca un handicap care poate stimula inovarea, şi „puterii viitorului", în care vizitatorii pot semna electronic aşa-numita Carta di Milano, un angajament de implicare personală în favoarea ecologiei şi a dezvoltării sustenabile.
Dacă ajungeţi pe bulevardul Cardo, demn de văzut este şi spaţiul expoziţional dedicat vinului. Acesta este un veritabil templu închinat vinului, din care nu lipseşte o imensă reprezentare a lui Bachus, zeul roman al vinului şi al viţei de vie, amforele de cristal cu cele mai variate sortimente sau citatele din Leonardo DaVinci şi Federico Fellini despre vin. Tot la parter se găseşte şi o „mare a vinului", un bazin de mărimea unei săli, precum şi câteva spaţii în care vizitatorii pot mirosi diferite arome de vin sub formă de aburi.
La etajul doi al clădirii dedicate vinului se află un spaţiu de depozitare a circa 1.300 de sticle de vin din toate regiunile Italiei, unde doritorii pot degusta cele mai variate soiuri. Dacă vinurile degustate vă sunt pe plac, există chiar şi o aplicaţie care poate fi descărcată pe telefonul mobil şi care serveşte la a comanda vinul la adresa din ţara de origine. În cele mai bune zile, mii de vizitatori se perindă prin acest spaţiu al degustării de vinuri, dornici să afle gustul unor licori pentru care numai cei cu dare de mână îşi permit să plătească 40-50 de euro sticla.
