• prețioasa carte cu leacuri de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza a fost așezată la loc de cinste, în vitrina muzeului brăilean • o astfel de lucrare, de aproape 800 de pagini, se află în posesia distinsului farmacist brăilean Ion Bobaru, de la Farmacia „Faltis”, care încă mai prepară leacuri inspirându-se din Farmacopeea Română
Secția Istorie Modernă și Contemporană a Muzeului Brăilei „Carol I” a desemnat, zilele acestea, Farmacopeea Română, de la 1862, drept „Exponatul lunii septembrie”. Prețioasa carte cu leacuri de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza a fost așezată la loc de cinste, în vitrina muzeului brăilean, de către dr. Niculina Dinu, muzeograf, Viorel Stoian, șef secție și Daniela Adelina Puia, conservator (Secția Istorie Modernă și Contemporană).
Potrivit muzeografilor, Farmacopeea Română a apărut în anul 1862 „din nevoia reglementărilor clare asupra medicamentelor (preparare, prescriere, mod de utilizare) iar prin Decretul nr. 13 din 9 ianuarie 1863, devine „singurul Codice medicamentariu” al Principatelor Române”. Consiliul Medical Superior care instituise comisia de elaborare a tratatului decidea publicarea anuală a câte unui „apendice” cu toate noutățile în materie de substanțe și medicamente „dictate de progressulu sciinței medicale și pharmaceutice”.
Termenul „farmacopee” derivă din elenisticul farmakopoiia care însemna arta preparării medicamentelor. În limba română, termenul este împrumutat din francezul pharmacopée care desemna, la început, o enciclopedie a plantelor, a proprietăților terapeutice și a modului cum puteau fi ele utilizate. Până la apariția Farmacopeei în Țările Române se lucra oficial pe baza „Österreichische Provinzial Pharmakopee” (1787), practica prescrierii medicamentelor fiind diversificată, iar medicamentele importate sau produse din materii prime de import.
În acest context, doctorul Carol Davila, care a organizat, la acea vreme, sistemul medical românesc, a inițiat, împreună cu membrii Consiliului Medical Superior, realizarea acestui important codice. Comitetul de elaborare a Farmacopeei Române, condus de farmacistul Constantin C. Hepites (cunoscut brăilenilor), era format din 12 medici și 6 farmaciști. Aceștia lucrează timp de trei ani (1859-1862) pentru realizarea acestui tratat care să unifice practica farmaceutică. Potrivit muzeografilor Secției Istorie Modernă și Contemporană a Muzeului Brăilei „Carol I”, noua lucrare a schimbat fundamental farmacia acelor vremuri pentru că, din acel moment, se pune accent pe normele de preparare și control, pe modalitatea de procurare a medicamentelor.
Farmacopeea Română de la 1862 are trei părți, cu un total de 788 de pagini scrise bilingv, în latină și română. Prima parte, „Materia Pharmaceutica”, se referă la 301 monografii despre preparatele vegetale, anorganice, organice sau de origine animală. Partea a doua, „Preparata Pharmaceutica”, tratează ingredientele, preparatele și formulele farmaceutice. În fine, cea de-a treia parte, „Reagentia et tabulae variae”, descrie reactivii și diferitele tabele despre antidoturi, despre medicamente ce trebuiesc ținute separat sau închise și despre medicamente sensibile la lumină.
O astfel de lucrare se află în posesia distinsului farmacist brăilean Ion Bobaru, de la Farmacia „Faltis”, care mai prepară încă leacuri inspirându-se din prețioasa Farmacopee Română. Cartea a fost achiziționată de farmacistul brăilean cu circa 40 de ani în urmă, plătind pentru ea „echivalentul unei Dacii”, cum s-a exprimat domnia sa. Nu este de mirare că monumentala lucrare, la care a trudit și doctorul Hepites, a fost desemnată acum drept „Exponatul lunii”.
