Stabilirea unei astfel de zone este o operaţiune de o asemenea amploare, ce necesită sute de avioane militare şi o campanie de bombardamente. Armata libiană nu se poate compara cu cele ale SUA şi aliaţilor, dar vor fi necesare eforturi occidentale la scară mare pentru patrule non stop în spaţiul aerian libian.
"Se poate realiza. Însă nu este simplu", a avertizat fostul director adjunct pentru planuri strategice din Pentagon, Michael M. Dunn.
Cea mai mare problemă, în cazul impunerii acestei zone, sunt bateriile libiene de rachete sol-aer aflate de-a lungul zonei de coastă, mai ales rachetele SA-6, care pot doborî avioane militare americane şi europene, spun analiştii. Libia ar avea 50 de astfel de rachete, care sunt uşor de mutat pentru a nu fi detectate.
Când SUA au instituit o astfel de zonă de restricţie asupra sudului Irakului, în anii '90, forţele aeriene au atacat sistemul antiaerian irakian atât de intens, încât radarele sale rar mai funcţionau, ceea ce a permis avioanelor americane să patruleze fără a suferi pierderi.
De asemenea, pentru ca SUA şi aliaţii să-şi poată poziţiona avioanele, este nevoie de aprobare din partea statelor din apropiere de Libia pentru a le folosi bazele. Pentru scurtarea duratei de zbor spre Libia, ar fi vital accesul la bazele aeriene din sudul Italiei, iar SUA ar putea încerca să obţină permisiune şi de la Grecia, Egipt sau Tunisia, a spus Dunn.
