Vicepreşedintele Sakae Muto şi-a cerut scuze pentru această eroare, care a amplificat panica atât în Japonia greu încercată de evenimentele din 11 martie, cât şi în străinătate.
Cu toate acestea, situaţia continuă să fie foarte îngrijorătoare în Japonia, unde provocarea de a îndepărta pericolul contaminării radioactive pare din ce în ce mai grea. Este vorba despre apa puternic radioactivă care a fost depistată în clădirile unde se află reactoarele nucleare avariate de cutremur.
La turbina reactorului nr.2 scurgerile de apă din subsol măsurau peste 1.000 de milisiverţi pe oră, a anunţat duminică dimineaţă operatorul TEPCO. Expunerea la un asemenea mediu radioactiv pe o durată de patru ore creşte riscul de a muri în 30 de zile, arată agenţia Kyodo. Hidehiko Nishiyama, purtător de cuvânt al agenţiei pentru siguranţă nucleară, şi-a exprimat, de altfel, scepticismul în legătură cu cifrele "ciudat de mari" anunţate de TEPCO. Imediat, compania a anunţat că va face noi verificări, iar duminică noapte a informat că în realitate nivelul radiaţiilor în sistemul de răcire era de 100.000 de ori mai mare decât limita normalului.
Pe de altă parte, nivelul de iod radioactiv I-131 depistat în probele de apă de mare luate sâmbătă la 330 de metri de ţărm, în apropierea unui echipament de drenare a celor patru reactoare avariate, arăta o concentraţie de 1.850 de ori mai mare decât limita normală, în creştere faţă nivelul înregistrat vineri, care era de 1.250 de ori mai mare decât standardul.
Nishiyama a declarat într-o conferinţă de presă că nu poate infirma posibilitatea ca materialele radioactive să continue să se scurgă în mare. Pe de altă parte, el a dat asigurări că apa puternic radioactivă găsită la subsolul clădirii turbinei reactorului nr.2 nu se va scurge în mare.
Scurgerile de apă radioactivă au atras atenţia în momentul când trei muncitori care lucrau la reactorul nr. 3 au fost contaminaţi, joi, după ce au intrat în contact cu apă conţinând un nivel mare de radiaţii. Cei trei vor fi externaţi luni, medicii considerând că sănătatea nu le-a fost afectată de expunerea la radiaţii de 400 de milisiverţi pe oră.
La un nivel de radiaţie de 1.000 de milisiverţi pe oră, oamenii pot suferi o descreştere a numărului de limfocite - celulele albe ale sângelui - în doar 30 de minute, iar în jumătate dintre cazuri decesul poate interveni în decurs de 30 de zile dacă expunerea la aceste condiţii durează patru ore.
Izotopul radioactiv iod-134, o substanţă care îşi înjumătăţeşte durata de viaţă în 53 de minute, a existat în apa de la reactorul nr. 2 într-o concentraţie extrem de mare - de 2,9 miliarde de becquereli pe centimetru cub. Apa mai conţinea Iod-131 şi cesiu-137, substanţe care sunt produse de fisiunea nucleară, ceea ce a dus la speculaţii că scurgerea s-ar putea să fi avut loc prin conductele care leagă vasul reactorului de turbine, adică pe acolo pe unde aburul de la reactor este direcţionat pentru a genera electricitate.
După cutremurul masiv din 11 martie, urmat de tsunami, reactoarele şi bazinele de păstrare a combustibilului nuclear uzat şi-au pierdut funcţiile de răcire la reactoarele 1, 2 şi 3. Miezul reactoarelor s-a topit parţial, emanând, probabil, substanţe radioactive.
La unitatea 4 toate barele de combustibil se aflau depozitate în bazin, pentru că se făceau lucrări de întreţinere, dar a cedat şi sistemul de răcire al bazinului.
Pentru a răci miezul reactoarelor sau barele de combustibil uzat, autorităţile au folosit cantităţi enorme de apă de mare şi, mai recent, de apă dulce, care a fost împrăştiată din exterior către partea avariată a incintelor unde se află reactoarele.
Între timp, TEPCO verifică dacă în solul uzinei a ajuns plutoniu, substanţă extrem de toxică. La reactorul nr 3 se folosea combustibil pe baza unui amestec de oxid de plutoniu şi uraniu.
