În sfârșit, Ciucă-al nostru și-a lansat cartea!
Și când zic al nostru, mă refer fix la Ciucă al familiei mele. Deci da, domnule, al meu, al nostru!
A... nu!!! Nu vreau să mă laud, dar, pe bune, când îți faci concediul cu cineva, fie el și complet străin, după două săptămâni în care zi de zi îți dai cu el binețe și îi spui noapte bună, după ce două săptămâni împarți cu el toată panorama și tot aerul de vacanță, îl asimilezi cumva, nu? Și, automat, îl consideri parte din familie.
Așa am simțit eu vara asta, că e al nostru, Ciucă al nostru! Că n-am făcut un kilometru fără ostașul Ciucă alături. La munte, la mare, în pauzele de cafea sau sandviș – el a fost mereu cu noi.
Acum, sinceră să fiu, recunosc, s-a cam băgat cu forța în seamă. Apărea pe unde nici nu te așteptai! Dar, na!, n-aveai cum să-l ignori, cum să-l ocolești. Așa că l-am acceptat ca tovarăș de drum, iar asta nu-i ușor de uitat. De aia vorbesc despre el cu atâta căldură. Pur și simplu ni s-a băgat pe sub retină. Așa a devenit Ciucă al nostru.
De ce am povestit toate astea? Simplu! Ca să lăsați odată ironiile deoparte. Că de-aia nu și-a lansat omul cartea în vară, când a promis! Era cu noi în concediu! În rest, ostaș serios, cum a venit toamna, pac... s-a apucat de muncă. Și și-a lansat cartea. Și nu oricum!!! Ci mai mult decât surprinzător! Adică într-o emisiune unde se vorbește despre mâncare și pe acompaniament de lăutari.
Mă rog, mi s-a părut cam neobișnuită alegerea asta, având în vedere miza cărții, așteptările și poziția autorului în politică. Dar... măi... e Ciucă-al nostru! Dacă nu s-a sfiit să umple drumurile cu poze uriașe și mesaje pompoase despre cât de mult este el „în slujba țării”, de ce naiba i-ar păsa că-și pune pe tavă viața, în fața unui popor flămânzit, printre delicatețurile lui Dinescu?!...
Of, of, măi, măi! Vai, mama lor de drumuri! Vai, mama ei de politică!
De ce a ales Ciucă această variantă de a-și lansa cartea - aparent, sau cel puțin așa trâmbițată până acum – ca fiind cu miză mare, într-o emisiune cu o audiență mai mult decât firavă, printre fum de grătare și pe fundal sonor de muzică lăutărească... Zău dacă știu, n-a scos o vorbă despre asta în cele două săptămâni de concediu. Dar, ce-i drept, s-a cam plâns de sondaje. Și cred că tare a fost speriat de a aplicat această tactică ce seamănă mai mult a disperare decât strategie? Că, e clar, contextul ăsta: cartea vieții - grătar - și lăutari nu prea se pupă nici cu statutul de candidat la președinție, nici cu papioanele PNL-ului. Pare, mai degrabă, o tentativă de a acoperi o situație problematică printr-un spectacol superficial. Și chiar cred că Ciucă-al nostru este într-o situație problematică... că eu am văzut niște sondaje, altele decât cele comandate de PNL, unde era departe rău de podium. Dar, na, și sondajele astea, contează cine le cere, nu cine și ce răspunde.
În concluzie, eu nu știu viitorul lui Ciucă al nostru în politică, doar pot să bănuiesc că e cam incert, dacă iau în calcul disputele și discuțiile din PNL. Și nici n-am văzut emisiunea ca să știu exact ce i-au fredonat lăutarii. Dar pe mine toată tevatura asta mă duce cu gândul la un singur cântec... de cătănie:
”Când era ca să petrec,
Mi-o venit ordin să plec.
Ordin de la-mpărăție, șai lai lai la.
Să ies din președinție, șai lai lai la.”
Textul acesta este un pamflet? Dacă da, tratați-l ca atare.
