Exact pe locul pe care s-a aflat Sf. Altar, în 1909 a fost ridicată o cruce de marmură albă. Vechiul cimitir a fost desfiinţat în 1872, odată cu săparea fundaţiei la noua biserică, însă vestigiile au supravieţuit până astăzi. Au rămas intacte trei morminte acoperite cu marmură, aparţinând ctitorilor. Biserica a fost sfinţită provizoriu în 1881. Construcţia s-a realizat cu fonduri provenite din donaţii particulare, colecte publice, ajutoare de la Primărie şi chiar din organizarea unei loterii. În 1886, edificiul a primit clopotul de 800 de kg şi orologiul uriaş comandat la Munchen, care a fost montat în cele două turle. Cupola mare a bisericii a fost acoperită cu tablă de aramă în 1893, însă în 1918 nemţii au dezvelit sfântul lăcaş şi au luat şi cele două clopote, ca să facă tunuri din ele. Vitraliile mari ale bisericii au fost donate în 1894 de Petre Bancotescu, iar decorurile interioare au fost realizate în 1895. Cutremurul din 1940 a făcut mari stricăciuni, biserica fiind la un pas de a fi demolată, după instalarea comunismului.
