S-a întâmplat pentru prima dată acum câteva săptămâni. Am intrat în magazin cu un coș mare și o listă lungă (eu fac aprovizionare de două ori pe lună) și am ieșit complet debusolată. Multe dintre produsele de pe listă - alimente, apă, detergenți, cafea etc, pe care le consum frecvent și le achiziționez din același loc – pur și simplu nu le-am găsit. Și nu știu cum să vă descriu exact sentimentul, că nu erau rafturi goale, ca pe vremuri, dar ”mirosea” de la o poștă a sărăcie.
De exemplu, în cea mai banală zonă, cea de apă, unde altădată erau zeci de mărci și sortimente înghesuite, că de-abia te strecurai printre rânduri, acum erau ici - colo câțiva paleți. Ce beau eu de aproape trei ani și cumpăr numai de acolo, ioc! La fel la conserve, la cafea, la brânzeturi. Pe scurt, cam peste tot. În plus, bine că sunt ok cu inima, că mi s-a părut ireal cât de mult se scumpise totul în doar două săptămâni!
Am crezut, inițial, că ”sărăcia” aceea e doar o întâmplare, dar povestea s-a repetat, și s-a tot repetat. Înțeleg de la analiști că în toată economia e aceeași situație, toți se concentrează pe lichidările de stoc și achiziționează din ce în ce mai puțin și cu mare ”zgârcenie”.
În fine, ideea e că, în ultima vreme, am ajuns să mă vântur una-două la cumpărături, de parcă n-aș avea de făcut altceva mai bun. Nu că ar ajuta prea mult, dar măcar depășesc mai ușor șocul de la casa de marcat. Și nu-i de glumă! Păi, să vă povestesc, ultima rundă: 4 kg de cartofi – 2 kg albi, 2 kg roșii, că acum avem cartofi de fiert, de prăjit, de copt, de aruncat peste gard, 2 pungi de orez – că acum avem de sarmale, de pilaf, cu bob lung, scurt sau creț, și, vă jur, am făcut pilaf din orez de sarmale și a ieșit un terci, vreo 10 ardei de umplut și carnea aferentă plus smântână, mălai și alte nimicuri – 250 lei. Mă uit în coș, te miri ce. Mă uit în portofel, furtună.
Dar asta nu e tot! Acum câteva seri, mi s-a părut destul de frig în casă. Altădată, aș fi deschis puțin centrala. De data aceasta, m-am înfășurat bine în bluza de trening, am pus o pătură groasă și dă-i foială toată noaptea. Că, de când ne fac ăștia creierii țăndări cu ce urmează, am ajuns să mă iau la întrecere cu Hagi Tudose din orice.
Cât de frustrant mi se pare tot ce se întâmplă, ce doză de stres ni se servește la liber de câteva luni încoace, câte bâjbâieli în comentarii și declarații. Nu știu dacă de proști, de nesimțiți sau de corupți, dar o mai defectuoasă gestionare a unui moment critic nu cred că s-ar fi putut. Mie, faptul că, după atâția ani, planează din nou deasupra noastră securea foamei, frigului și întunericului, îmi dă fiori reci.
Bine că vor să își mărească ei lefurile! Măcar ei să fie bine, sătui, calzi, spălați! Zic unii, apărători ai dezmățului financiar din Casa Poporului, că doar așa pot lua decizii bune pentru nație. Mi-e greață!
