Îmi aduc aminte că atunci când a fost invitat de Marian Coman la Realitatea TV GL-BR, în urmă cu cel mult două luni, Sergiu Diacomatu a scăldat-o ca la botez, că el nu ştie dacă va candida, că nu e asta o prioritate, că lucrurile sunt mai complicate... După care, ca o concluzie, Diacomatu a spus că va accepta să candideze pentru o funcţie publică doar dacă va şti că brăilenii sunt alături de el, că vor ca el să îi reprezinte. Altfel spus, Diacomatu a dat de înţeles că dacă va simţi că puterea maselor îl va ridica de la pământ şi îl va purta către fotoliul de preşedinte al CJ Brăila, el, Sergiu Diacomatu, se va sacrifica şi va accepta să candideze. De ce? Pentru că atunci va şti sigur că asta este menirea lui, că rolul său pe pământ este îi reprezinte pe brăileni, să îi aducă la liman.
Nu mă înţelegeţi greşit: mă bucură faptul că Gheorghe Bunea Stancu are, în sfârşit, un contracandidat real în competiţia pentru funcţia de preşedinte al CJ Brăila. La precedentul scrutin (în 2008, că în 2004 a fost "ales" de consilieri), Bunea Stancu s-a bătut cu nişte oameni de paie, aruncaţi parcă la mişto în luptă, ca să câştige şeful cel mare al PSD Brăila.
Şi vreţi să vă spun ceva? Din punctul meu de vedere, Diacomatu are şanse destul de mari să îl lase pe Bunea Stancu fără serviciu la CJ. Iar de acest lucru bănuiesc că este conştient şi Bunea Stancu.
Lupta se dă, zic eu, între Bunea Stancu şi Bunea Stancu. Mai precis, între maşinăria de partid pesedistă, care poate aspira peste 60% dintre voturile exprimate în mediul rural, şi antipatia de care "se bucură" Bunea Stancu în mediul urban. Părerea mea este că Diacomatu trebuie să câştige mediul rural, căci în oraşul Brăila cu siguranţă se va situa peste Bunea Stancu, căzut în dizgraţia generală.
