Nominalizarea generalului – în rezervă acum – Nicolae Ciucă pentru funcția de premier n-ar trebui să mire pe nimeni. Era cam singura opțiune pe care o avea la dispoziție Iohannis, după mascarada cu numirea lui Dacian Cioloș. Ciucă era o carte la îndemână, pe care președintele o putea juca încă de la căderea Guvernului Cîțu. Nu a făcut-o, pentru că i-a plăcut să facă mișto de USR – și, de fapt, de România.
Nicolae Ciucă este unul dintre puținii generali „pe bune” ai României, care s-a remarcat în teatre de război adevărate, care chiar are în spate o carieră militară, de adevărat profesionist. Totuși, ce-l recomandă pe Ciucă pentru funcția de premier, în contextul în care România nu e o unitate militară? Poate o intrare în vreo nouă stare de urgență? Nu, nu se va întâmpla asta. Îl recomandă faptul că nu e Cîțu, dar că e la fel de ascultător în fața lui Klaus Iohannis. Dar, mai ales, Ciucă a reprezentat argumentul ideal de fațadă pentru a pune în practică ceea ce la Palatul Cotroceni se cocea de fapt de mult: alianța cu PSD.
Acest USL 2 – de fapt 3, dacă punem la socoteală și cei doi ani ai guvernării Tăriceanu cu sprijinul PSD în Parlament – a fost anunțat ieri, indirect, prin trimiterea expresă a USR în opoziție. Iohannis și PNL au stabilit – și este clar că în înțelegere cu PSD, care nu a avut nicio propunere de premier – că va fi un guvern minoritar PNL-UDMR, fără USR – dar, automat, cu susținerea PSD. Cu Ciucă premier, privit mai degrabă ca general decât ca liberal, PSD își poate justifica la rândul lui susținerea noului guvern prin urgența pe care o cere situația actuală pandemică a țării. PSD va da dovadă, nu-i așa?, de „responsabilitate în aceste vremuri grele” și va vota noul guvern.
De ce a preferat Iohannis să arunce USR, un partid totuși de dreapta, un aliat firesc al PNL, în Opoziție și să se asocieze pe față cu PSD? Să fie atât de multă ură politică la mijloc pentru a răzbuna „pedepsirea” lui Cîțu de către USR? Prin această manevră politică de doi bani, Iohannis și Cîțu nu au făcut decât să slăbească și mai tare PNL, care și așa e în cădere liberă, compromițând iremediabil partidul. Această (re)asociere cu PSD lasă de fapt impresia că USR deranja prea tare clasa politică tradițională românească, asta care conduce țara de mai bine de 30 de ani. Cel mai probabil, jocurile astea murdare vor dezamăgi și vor scârbi și mai mult electoratul român, și așa greu de convins că se mai poate schimba cu adevărat ceva în România. Poate că va prinde bine și USR-ului trimiterea în opoziție, dar adevăratul câștigător va fi, de fapt, AUR.
