Orice măsură de prevenţie, care să întârzie şi să limiteze răspândirea noului coronavirus, este bună. Chiar dacă unele dintre decizii sunt de-a dreptul drastice, cum ar fi întreruperea legăturilor aeriene cu Italia şi a introducerii în carantină obligatorie a oricărei persoane care intră în ţară pe la frontierele terestre şi care provine din „zonele roşii”. Sau închiderea tuturor şcolilor până după Paşte, aşa cum se vehicula deja de ieri sau cum o cereau tot mai multe voci publice.
Dar aceste măsuri ar trebui dublate şi de o informare temeinică a populaţiei, de către autorităţi. Informaţii oficiale, cu care toată lumea să fie bombardată la orice buletin de ştiri, la orice post tv, pe orice site. Informaţii care să liniştească spiritele. Pentru că măsurile drastice vin la pachet cu panica. Sau măcar cu îndoiala. „Băi, dar de ce iau ăştia măsuri atât de stricte, nu cumva treaba e mai groasă decât ni se spune? Nu cumva ni se ascunde ceva? Nu cumva alta e de fapt situaţia reală în ţară? Nu cumva e foarte periculoasă boala asta? Oare nu cumva coronavirusul ăsta chiar e virusul ucigaş, aşa cum se spune pe la televizor, inclusiv la ProTV?”. Pentru că asta se întâmplă atunci când tu, stat, iei pe de o parte măsuri draconice, ba chiar duse la extrem, dar nu interzici presei iresponsabile să mai folosească termenul de „virus ucigaş” şi nu explici foarte clar de ce iei asemenea măsuri şi de ce nu este cazul să ne alarmăm mai mult decât este cazul.
Închizi şcolile, dar explică foarte clar şi faptul că, de fapt, copiii sunt cel mai puţin expuşi coronavirusului şi pericolului. Închizi traficul aerian, dar explică, totuşi, că un bolnav de COVID-19 nu este un ciumat, nu trebuie blamat şi omorât cu pietre, că dacă te îmbolnăveşti nu păţeşti nimic grav, că este exact ca o răceală sau o gripă şi că, dacă nu ai o vârstă foarte înaintată sau nu ai alte afecţiuni grave, infecţia cu noul coronavirus se poate trata şi acasă, cu pastile, la urma urmei.
Explică foarte clar de ce iei aceste măsuri dramatice: pentru că nu ai un sistem sanitar aşa de bine pus la punct şi aşa de pregătit cum te tot lauzi şi că, de fapt, problema principală ar fi că, în cazul unei epidemii, numărul de cazuri grave, care ar avea nevoie de terapie intensivă, deşi mic raportat la numărul total de infecţii, ar bloca unităţile sanitare. Explică, sincer, că trebuie să evităm răspândirea coronavirusului din simplul motiv că nu avem suficiente paturi pentru alea câteva procente de cazuri grave. Şi explică adevăratelor persoane vulnerabile, celor în vârstă şi/sau cu alte afecţiuni grave, să aibă mai multă grijă, să stea mai mult pe-acasă, să lase mersul cu autobuzul şi tramvaiul în căutarea celor mai ieftine pastile sau a celui mai ieftin păstârnac şi să evite, astfel, să se îmbolnăvească - fie de COVID-19, fie de gripa sezonieră, fie chiar şi de o simplă răceală.
