Vă înţeleg. Şi pe mine mă roade invidia. Adică, scriu de atâţia ani la ziar şi abia dacă mă recunosc pe stradă 3-4 inşi (aici îi includ şi pe frate-miu, maică-mea şi nevastă-mea). Dar ştiu să apreciez valoarea, să mă ridic în picioare şi să aplaud succesul altora. Camelia Guşatu nu este doar o brăileancă care a reuşit în viaţă, ci un model, un fel de far luminos pe care noi, ăştia mai încuiaţi la minte, ar trebui să-l urmăm. Este brandul care lipseşte Brăilei de-atâta amar de vreme, acest punct de reper cu ajutorul căruia ne identificăm noi toţi pe harta României.
Dar Camelia Guşatu nu este doar o personalitate, o vedetă celebră a Brăilei, ci are şi altă calitate. Este sufletistă, ţine cu ai noştri cum se zice. Faptul că ea, la notorietatea pe care o are, fiind cunoscută pe aproape întreg mapamondul, a acceptat să facă reclamă unei maşini autohtone, cum este Dacia Duster, este un gest care depăşeşte graniţele filantropiei. Chiar şi pentru 30 de zile, cât scrie în contractul pe care Camelia Guşatu spune că l-a încheiat cu Andreev de la Apan. Decât deloc?!
Iar faptul că, în ciuda faimei de care se bucură, Camelia Guşatu acceptă să lucreze în primărie, fiind zi-lumină în slujba brăilenilor, o ridică deja la rangul de sfântă. Hai pa, vă las acum, căci mă duc să strâng bani pentru viitoarea statuie a Cameliei Guşatu, care sper să poată fi pusă pe soclu cel târziu până la Zilele Brăilei, pe 15 august.