Am ajuns la concluzia că femeia asta pe nume Simona Drăghincescu mă urmăreşte. Am ajuns să mă loghez cu strângere de inimă pe Facebook, de teamă să nu dau peste Simona Drăghincescu postând nu ş ce tâmpenii gen "Noapte bună, vise plăcute vă doresc". Nu vă mai zic că, mai nou, când merg să cumpăr ziarul, întâi mă uit pe tarabă să nu cumva să fie vreun articol cu şi despre Simona Drăghincescu. Recunosc însă că de vreo două ori am luat ţeapă. Adică pe prima pagină nu era niciun text cu Drăghincescu, nici în paginile de interior nu apărea "independent", aşa că am cumpărat cu încredere ziarul. Şi când colo, ce să vezi? D-na Simona Drăghincescu era mai la coada ziarului, la rubrica Vânzări Auto. Vindea sau voia să cumpere o maşină, nu mai ţin minte exact. Oricum, acolo apărea numele ei că face şi drege pe segmentul auto.
Uneori mă gândesc dacă Simona Drăghincescu nu cumva a fost clonată. Că prea e în 14 locuri deodată. Apropo, femeia asta mai are viaţă personală, mai face şi altceva în afară de gălăgie şi Facebook? Nu poate nimeni să tragă un pârţ în oraşul ăsta, că imediat apare Simona Drăghincescu, dimpreună cu gaşca ei de susţinători virtuali, ca să spună că nu e corect ce s-a întâmplat, că pârţul contravine legii, că o să sesizeze ea autorităţile. De multe ori îmi vine să îi zic aşa, de la distanţă: "Femeie, a fost doar un pârţ, nu te mai comporta ca şi cum te-ai afla pe Titanic".
Săptămâna asta s-au tăiat (mă rog, toaletat) nişte arbori în Brăila. Nu intru în amănunte, pentru că am altele mai importante pe cap decât să mă dau cu curul de asfalt din pricina unor crengi. Dar înţeleg că este un subiect sensibil, poate mai sensibil decât cel cu maidanezii. Brusc, Simona Drăghincescu şi-a tras capotul pe ea şi a poposit în stradă ca să oprească drujbele. Habar nu am dacă a reuşit sau nu, căci v-am zis doar că nu mă pasionează foarte tare subiectul. Am reţinut doar că Simona Drăghincescu a fost acolo ca să nu se taie craca.
Nu au trecut nici doi ani din mandatul ei de consilier independent, iar eu deja nu mai pot. Poate că în demersurile ei, Simona Drăghincescu e bine intenţionată, poate că are dreptate. Nu despre asta este vorba. Pe mine unul mă oboseşte în ultimul hal, ba chiar a început să îmi agaseze spaţiul vizual. Şi nu ştiu de ce am impresia că ăsta e doar începutul.
