Marcel Constantin. Ha-ha-ha!

Pur şi simplu Constantin nu îşi găseşte locul în lumea în care a fost ejectat să trăiască odată cu destituirea lui din fruntea Gărzii Financiare. Constantin este ca puşcăriaşii ăia care habar nu au încotro să o apuce după ce timp de 20 de ani au stat după gratii. E drept, Constantin nu a stat 20 de ani, ci doar 18, şi nu s-a aflat după gratii, ci în Rai, mai precis în Raiul pe Pământ. Dar chiar şi-aşa, e de înţeles ciuda care l-a cuprins pe Constantin, din moment ce a fost în stare să se adreseze justiţiei oarbe ca să-i redea postul de tartor la Gardă.

Îi spun încă de pe acum lu' nea Constantin că justiţia o să-l dea elegant la gară, pentru simplul motiv că acum trebuie să mănânce altcineva de pe urma instituţiei pe nume Garda Financiară.

Felul în care se tânguie şi boceşte Constantin pentru a i se da jucăria înapoi îmi aminteşte de alt dinozaur, Ilie Decă, care nu poate accepta faptul că i s-a tras Direcţia de Finanţe de sub picioare. Auzi la Constantin, cică demiterea l-a afectat "iremediabil în plan social, profesional şi moral".

Dar ştie oare nenea Constantin pe câţi brăileani i-a afectat timp de 18 ani faptul că el a fost şef la Gardă? N-aş zice, judecând după inteligenţa pe care o emană în jurul său. Personal, l-aş da în judecată pe Constantin pentru că din cauza lui nu am reuşit în afaceri, dar nu am timp de pierdut prin tribunale. A, şi nici şpagă ca lumea nu am învăţat să dau, pentru că el tot timpul era pe fugă, de parcă erau gonacii pe urmele lui, bre!