Mare Sculschi de basculschi

Şi se distrează oamenii, ce dracu să facă în aceste timpuri când abia dacă mai vezi un om beat de fericire pe stradă. Alexandru Sculschi şi ceilalţi şefi de la DGASPC au zilnic motiv să facă bairam. Când nu e o zi de naştere, atunci sigur e onomastică. Iar dacă nu-i nici un Dumitru, Vasile, Gheorghe sau Ion în conducere, se trece la Planul B: poate i-a născut cuiva pisica, poate fata vreunui şef a luat un 10 la Matematică sau, dimpotrivă, s-a întors acasă după ce fusese fugită timp de două săptămâni cu un ţigan însurat. Toate acestea sunt motive bine întemeiate pentru a desface o sticlă de şampanie (pentru femei) şi o navetă de bere asortată cu una de whisky - pentru hăndrălăi.
Faptul că subalternii sunt obligaţi de bună voie să contribuie cu bani pentru ca şefii să se simtă bine nu ar trebui să ne mire. Păi, dacă alde Sculschi şi gaşca lui s-ar îmbăta din banii lor s-ar duce dracului tot farmecul. Adică, pe bune acuma, care-i şmecheria, care mai este rostul unui bairam dacă ajungi să dai bani din buzunarul tău propriu şi personal? Cele mai mişto chefuri sunt alea făcute pe banii fraierilor (contribuabili, subalterni etc), iar pentru ca reuşita acestora să fie deplină, dobitocii care au pus umărul dpdv. financiar la buna desfăşurare a petrecerii nu trebuie invitaţi. Nu de alta, dar strică cheful şefilor veniţi la chef.

O singură observaţie aş avea să le fac lui Sculschi şi găştii lui de petrecăreţi. Bă, numai ţăranii îşi fac ziua de naştere la locul de muncă! Cum dracu să mănânci şi să bei în locul care îţi provoacă silă, dar trebuie să vii pentru că trebuie să-ţi câştigi existenţa, căci nu te-a dus mintea să ajungi miliardar la 30 de ani?