• ajuns la aproape 80 de ani, Ilie Preduț, oltean la origine dar brăilean prin adopție, încă mai conduce una dintre ultimele firme specializate în bobinaj și reparații utilaje electrice • Ilpredo Serv a împlinit, recent, 30 de ani de existență pe piața serviciilor din Brăila
Chiar şi în anii când în Brăila activitatea economică era mult activă, întrepriderile mici şi mijlocii, cooperaţia şi atelierele meşteşugăreşti îşi aveau rolul lor bine definit şi o importanţă distinctă, chit că în cadrul lor nu se lucra în mai multe schimburi sau cu utilaje automate. Era recunoscut rolul micii industrii şi prestărilor de servicii, care se interconectau în avantajul tuturor, deoarece întotdeauna a fost nevoie de meşteşugari cu “mână de aur”, inclusiv în sprijinul marii industrii. În acest sens, exemplificăm activitatea de la fostele “Metalurgica”, TUG-IRMEX, UJCM, UCECOM, IJPIPS sau, după 1990, ILPREDO Serv - la unele dintre ele afirmându-se ca profesionist de excepţie sau conducător Ilie Preduţ. Oltean de origine, acesta are acum aproape 80 de ani și încă muncește. L-am vizitat, recent, la firma pe care o conduce. Până a-i afla pe scurt biografia, trecem prin biroul său de 4 pe 5 metri, cu mobilier simplu, de acum 50-60 de ani, după care ne conduce într-o cameră plină cu diplome şi trofee acordate, la nivel judeţean şi pe ţară, celor mai performante şi eficiente microîntreprinderi.
Ilie Preduț a absolvit o şcoală profesională în judeţul Timiş şi una de maiştri electricieni –AMC în Bucureşti, iar “botezul muncii “ l-a avut la TUG-Irmex din Brăila, unde a lucrat între 1966-1983, la macaralele turn aduse aici din toată ţara. Tot aici se reparau excavatoarele din România, fiind realizate şi primele “barăci spaţiale” pentru organizările de şantier. “Am câştigat o serioasă experienţă la TUG şi m-am călit cu ajutorul meseriaşilor întreprinderii, iar după 24 de ani m-am angajat la IJPIS; unde, cu sprijinul şi avându-l ca mentor pe directorul Constantin Gheorghiţă, am lucrat între 1983-1988, specializându-mă în meseria de bobinator. În 1989 lucram la UJCOOP, iar după Revoluţie, considerând că sunt stăpân pe meserie şi conducerea oamenilor, mi-am creat propria firmă: ILPREDO Serv”, ne-a declarat dl Preduţ. Începutul a fost greu, iar sediul firmei s-a mutat de-a lungul anilor, de la magaziile fostului BJATM, la UJCOOP, pe strada Belvedere, şi într-un final, din 1988, la actualul sediu de la intersecția străzii C.D. Gherea cu strada Apollo.
Mii de comenzi şi sute de meseriaşi
În tot periplul mai sus amintit, prin mâna lui Ilie Preduţ au trecut şi s-au format ca meseriaşi sute de oameni, cu ajutorul cărora a onorat mii de comenzi de diferite complexităţi: rebobinat motoare electrice, reparaţii alternatoare şi electromotoare, confecţii metalice, service. De exemplu, în perioada când se afla la IJPIPS, a ajuns să aibă în subordine 130 de bobinatori (în majoritate femei) şi 20 de muncitori pentru reparaţii medii şi capitale, inclusiv la sediul firmelor solicitante. Tot atunci, dar şi acum, a reparat şi realizat de la zero baterii auto. Un capitol aparte l-a constituit onorarea comenzilor primite din agricultură, la sediul CAP-urilor şi IAS-urilor, inclusiv în judeţele vecine. Comenzi au venit, totodată, de la întreprinderi mari, cum ar fi SIDEX Galați. Oamenii se specializaseră şi în reparatul cântarelor basculă, în colaborare şi cu autorizarea Laboratorului de Metrologie şi ISCIR sau folosind o instalaţie de etalonare cu fundaţie proprie.
Anii au trecut, condițiile economice s-au schimbat, dar ILPREDO nu a înclinat steagul şi chiar dacă au scăzut comenzile, iar numărul muncitorilor s-a redus la 15, au fost găsiţi alţi beneficiari: din industria alimentară, pentru Sistemele Locale de Irigaţii, de la Dunăre şi Siret, dar şi la societăţi din Galaţi, Vrancea, Vaslui sau Metamex – Botoşani, care fabrică pompe de irigat, inclusiv pentru ANIF Brăila.
Bătălia pentru cupru
Revenind în timp, nu se pot omite diverse situaţii, chiar limită. De exemplu, anii când cuprul era dirijat aproape exclusiv către Casa Poporului şi Metrou. “Dar - ni se destăinuie Ilie Preduţ - trebuia să ne dăm peste cap pentru onorarea comenzilor şi salariile oamenilor. Cu greu, cu intervenții și diverse metode de a ne descurca, cum era pe vremea aia, am reuşit să avem, de prin depozite tabu, stocul necesar de sârmă din cupru, chiar 6-12 tone, pe vremea IJPIPS. Acum, nu ne trebuie mai mult de câteva tone”.
“Nu mai stau. Plec din Brăila!”
Ca orice oltean iute din fire, Ilie Preduţ a văzut altfel lumea la Timişoara, iar când a venit la Brăila, în anii când aici funcționau numeroasele întreprinderi comuniste, s-a lovit şi a rămas neplăcut suprins de atitudinea specifică brăilenilor: “Dacă în Timişoara oamenii stăteau civilizat, pe două rânduri, pentru a urca în autobuz sau tramvai, aici, în oraşul de la Dunăre, era ceva de necrezut: înghesuială, nasturi rupţi şi “vorbe de duh”. Aşteptam până când urcau ultimii călători şi mi-am dorit să plec din oraşul de care până la urmă m-am legat tot restul vieţii”.
Al doilea episod când Ilie Preduţ a spus că va pleca din Brăila a fost atunci când a fost pus în situația de a pune pe liber nişte muncitori. “Ce se întâmplase ? Eram la IJPIPS şi, graţie experienţei căpătate, chiar de tânăr a trebuit să răspund şi de persoane cu vârsta de 40-50 de ani. Între care, o gaşcă de beţivani şi puturoşi. Dormeau, aghesmuiţi, cu capul pe masă; pe jos, sticle de băutură, gunoaie şi jeg de îl curăţai cu şpaclul. Chiar dacă acum pare incredibil, vestiarul era comun cu femeile, iar de duş, chiuvete, căldură, nici vorbă. Am trecut la schimbarea radicală a lucrurilor: flise, gresie, duşuri, apă caldă, iar cu ei, timp de o săptămână, nu am vorbit deloc. Doar îi priveam ce fac. Apoi, în “munca de la om la om”, am vorbit şi l-am ascultat şi instruit, cu tact, dar şi exigent pe fiecare. La scurt timp s-au dat pe brazdă, iar familiile erau bucuroase că aduceau salariile întregi casă. Ba chiar şi în plus când se lucra chiar şi 10-12 ore sau sâmbăta, pentru comenzi urgente, sau recuperarea celor restante”.
De la nicovală, la micrometru
În decursul zecilor de ani de activitate, sutele de meseriaşi conduşi de Ilie Preduţ au trecut prin “n” faze de dotare: de la nicovală şi scule clasice, rudimentare, la utilaje moderne, diversificate. Halele şi atelierele de lucru s-au modernizat, patru tipuri de macarale uşurează munca oamenilor, pentru diagnoză şi stabilirea soluţiilor necesare la comenzile complicate se caută şi se găsesc soluţii, nu lipsesc presele extractoare, frezele, cuptorul pentru uscat bobinajele, diferite aparate de măsură şi control, la care se va adăuga şi un rezervor de butan gaz. Iar cât de migăloasă şi pretenţioasă este meseria (tot mai rară) de bobinator, să ne gândim că se lucrează şi cu fire de cupru de grosimea unei aţe: O,2 milimetri! Iar pentru diagnoză şi soluțiile adecvate, nu lipsesc nici lupele...
“Nimeni nu pleacă nerezolvat de la noi!”
Aşa cum, recent, ILPREDO a reparat în regim de urgenţă o pompă de la bazinul de înot al LPS Brăila, s-a găsit mereu timp şi pentru alte situaţii. “Pentru bazin este şi ceva sentimental. Aici a învăţat să înoate nepoţica mea, antrenată de campioana nostră olimpică, simpatica Diana Mocanu, şi îmi dau seama ce înseamnă să laşi 100 de copii fără apă caldă. Apoi, cum să refuzi o pensionară care a venit pentru o mică sudură la căruciorul pentru butelie. Iar când noi nu putem rezolva ceva, îndrumăm oamenii la alte firme, colaboratoare. Sau, ne-a trecut pragul un ţăran venit de la capătul judeţului: «Taică, ajutaţi-mă, mi s-a stricat pompa asta de stropit via. Bani nu prea am, şi dacă nu prind rata de cinci, trebuie să dorm în gară». Nu puteai să refuzi şi să nu ajuţi, chiar gratis, un astfel de om…”, ne-a spus interlocutorul nostru.
“Familiile muncii”, de la ILPREDO
Nu este o figură de stil sau cum, propagandistic (dar cu o fărâmă de adevăr) era afişat acest slogan.
Altfel spus, la ILPREDO, copii, nepoţi şi alte rude ale lui Ilie Preduţ lucrează în subordinea acestuia, fără nici o păsuire sau moft. Fiecare ştie ce are de făcut şi răspunde, iar unul din băieţi, Georgel, absolvent de facultate, va prelua frâiele societăţii. A doua familie o constituie ceilalţi angajaţi, iar toţi (împreună cu “preduţii”) se consideră o mare familie. Unită la bine şi la greu, depăşind momentele dramatice ale vieţii. Şi, lucru statornicit de ani de zile, îşi sărbătoresc, la sediul ILPREDO diverse evenimente.
Aşa cum, recent, s-au întâlnit pentru împlinirea a 30 de ani de la înfiinţarea firmei şi ziua de naştere a șefului Ilie Preduţ. Iar cea mai mare bucurie a fost pentru toţi, să se fotografieze cu trofeul aurit şi Diploma de Excelenţă TOP 10 K, acordate pentru locul 1 pe ţară, în cadrul Topului firmelor remarcabile din România, pentru anul 2023. Cum, de altfel, în 2024 (capitolul microîntreprinderi) a ocupat locul unu pe judeţ la repararea echipamentelor electrice.
Felicitări şi succes în continuare!
