Indiferent ce măsuri s-ar lua pentru a lupta împotriva încălzirii climatice, Miami, New Orleans şi alte oraşe din Statele Unite ar fi acoperite de apă ca urmare a creşterii nivelului oceanelor, se arată într-un studiu preluat de agerpres.ro.
„Viitorul multor oraşe depinde de alegerile noastre în materie de emisii de CO2, dar se pare că deja este prea târziu pentru unele dintre ele, potrivit analizei noastre", arată Ben Strauss, principalul autor al studiului publicat în PNAS (Proceedings of the National Academy of Sciences). „Este greu să ne imaginăm cum am putea proteja pe termen lung Miami", adaugă Strauss, vice-preşedinte al departamentului care se ocupă de creşterea apelor la ONG-ul american Climate Central.
Şi New York este în pericol
În Florida se află cel mai mare număr de mari oraşe americane ameninţate de creşterea nivelului apelor, conform cercetătorilor, care s-au concentrat pe zone ameninţate din Statele Unite, locuite în prezent de cel puţin 20 de milioane de persoane, dintre care 40% în Florida. Oraş aflat la o cotă joasă, pe un sol calcaros, Miami nu ar fi suficient protejat de digurile construite în cazul creşterii nivelului apelor, afirmă Ben Strauss.
După Florida, următoarele state americane care ar fi cel mai afectate de creşterea nivelului apelor sunt, conform studiului, California, Louisiana şi New York.
Celebru pentru muzica şi gastronomia sa, oraşul New Orleans din Louisiana se scufundă deja. „Ceea ce se întâmplă cu New Orleans este foarte trist. Perspectivele sale sunt şi mai întunecate decât în cazul oraşului Miami", spune Ben Strauss.
Dacă nu se face nimic pentru reducerea consumului de energie din surse fosile, până în 2100 nivelul apelor de pe planetă va creşte cu 4,3-9,9 metri, potrivit lui Strauss, care adaugă totuşi că este imposibil de prevăzut când se va petrece o asemenea creştere a apelor. Si New York este în pericol şi, în cel mai întunecat scenariu, oraşul nu ar mai fi locuibil din 2085, potrivit cercetătorilor.
Două scenarii
O aplicaţie pe site-ul Climate Central permite aflarea impactului încălzirii climatice asupra oraşelor americane de coastă şi peste o lună va fi disponibilă şi o versiune mondială. Numai o acţiune decisivă, care ar permite, de exemplu, scăderea emisiilor de CO2 în 2050 la un nivel apropiat de cel din 1950, ar putea schimba lucrurile. Autorii studiului au luat în calcul două scenarii: unul în care emisiile de CO2 nu se schimbă şi se adaugă la complicaţiile legate de topirea gheţurilor din vestul Antarcticii, fenomen deja ireversibil, conform unor oameni de ştiinţă, şi celălalt care ar cuprinde un viraj radical, în care omenirea să ajungă la vârful de emisii de CO2 în 2020.
Ultimul scenariu este mai radical decât cel prevăzut în obiectivele pe care le va prezenta Uniunea Europeană la Conferinţa de la Paris asupra climei (COP 21) din noiembrie-decembrie - o reducere de 50% până în 2050 faţă de nivelurile din 1990 şi o neutralitate carbon" până în 2100.
Studiul realizat de Climate Central reprezintă „o contribuţie utilă" la cercetările efectuate pe această temă, arată climatologul Michael Mann, care nu se numără printre autorii lui. Concluziile sale oferă „o mai bună evaluare a impactului nefast al creşterii nivelului oceanelor în viitoarele decenii dacă vor fi continuate aceleaşi politici în materie de consum de energie din surse fosile", adaugă el.
