Sunt liberi să facă în continuare scandal, să arunce gunoaiele pe domeniul public, să incingă grătare la scara blocului şi să-şi terorizeze vecinii cu manele care răcnesc până târziu în noapte sau să facă tot ce le mai bubuie lor prin cap. Îşi bat joc de societate, de cetăţenii acestui oraş şi de lege, iar autorităţile ridică neputincioase din umeri, pentru că aici, la fel ca şi în alte cazuri, procedura este greoaie şi, în lipsa conceptului de închisoare contravenţională, fiecare se descurcă după bunul plac, iar ei nici nu plătesc, nici nu muncesc. În ultimii 3 ani, instanţele de judecată au emis peste 700 de mandate de executare, prin care s-a dispus înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii, dar, aproape jumătate din numărul contravenienţilor au refuzat efectiv să se prezinte la locurile de muncă unde au fost repartizaţi. Şi ce s-a întâmplat? NIMIC. Ba nu sunt de găsit la adresele respective, ba sunt plecaţi din ţară, ba una, ba alta. Cert este că "şmecherii" reuşesc de fiecare dată să fenteze legea, să sfideze autorităţile şi să îşi bată joc de întreaga comunitate. La drept vorbind, de ce nu ar face acest lucru? Legea este aşa cum este, autorităţile au mâinile legate, iar brăileanul de rând nu mai este în stare să se lupte şi cu actele de huliganism, nesimţirea şi tupeul acestor specimene.
Câţi dintre noi au curajul să le reproşeze spărgătorilor de seminţe, de exemplu, să strângă covorul de coji din jurul băncilor din parcuri sau de pe bulevard? Câţi dintre noi au avertizat iubitorii de animale să strângă mizeria lăsată de patrupedele lor pe străzi, în parcuri sau în locurile de joacă pentru copii? Câţi dintre noi au curajul să le spună vecinilor cu ceafa groasă, care nu au ştiut niciodată ce înseamnă să vii obosit de la muncă, să nu mai încingă zilnic grătare la scara blocului sau să nu mai cutremure cartierul cu ritmuri de manele? Sau, dacă le spunem, ce se întâmplă?
