Nu mă înţelegeţi greşit: este foarte bine că un nene din Brăila, fie că se numeşte Diacomatu sau Kunta Kinte, le dă de treabă bătrânilor, atrăgându-i într-o activitate, vorba aia, recreativă. Pentru pensionari este foarte bine să joace şah, căci mă gândesc că doar aşa mai au şi ei ocazia să captureze o damă. Ce m-a surprins la acţiunea organizată de Primul Fiu al Brăilei, Sergiu Diacomatu, a fost că toţi bătrânii care au participat la concurs au primit premii în bani. Cel puţin asta am înţeles eu citind articolul din ziarul "Obiectiv", citez: "Toţi concurenţii au primit premii în bani, obiecte şi diplome de participare". Hai, poate că nu toţi au primit bani pentru că au venit la concursul de şah, dar un mic premiu acolo cu siguranţă au luat. Un obiect, o diplomă de participare, ideea este că nimeni nu a plecat cu mâna goală de la Diacomatu. Poate vouă, ăstora mai tineri, o să vi se pară o nimica toată, dar pentru pensionari faptul că au primit un premiu înseamnă enorm. Bre, i-a băgat cineva în seamă, n-au venit cu mâna goală acasă. S-au putut lăuda la neveste că au produs ceva pe ziua respectivă. Şi pe cine vor pomeni ei în discuţiile lor ulterioare? Exact, pe nen-tu Sergiu Diacomatu! Să vă mai întreb şi cu cine vor vota aceşti pensionari-şahişti la alegerile locale?
