• lacul sărat de la Movila Miresii aproape a secat din cauza căldurii, iar concentrația mare de Artemia Salinalis, crustaceul care face minuni pentru sănătate, dă o tentă roșiatic-cărămizie întiderilor de nămol uscat și de sare rămase printre puținele ochiuri de apă • de 35 de ani, construirea unei stațiuni balneare pe malul lacului se află tot în stadiul de proiect • asta nu-i descurajează, însă, pe cei care știu despre proprietățile terapeutice extraordinare ale nămolului de aici
Imaginile spectaculoase preluate de pe internet de televiziunile naționale, cu lacul sărat de la Movila Miresii înroșit de temperaturile caniculare nu reprezintă o noutate. Tenta de roșu-cărămiziu a mai îmbrăcat acel lac și anii trecuți, fiind deja o obișnuință, vara și la început de toamnă. Aspectul roșiatic este dat de procesul de degradare a Artemiei Salinas, un crustaceu specific lacurilor sărate, care, în sezonul cald, prin descompunere, îmbogățește nămolul cu iod și alte substanțe benefice în diverse terapii. S-ar putea spune așadar că nu e nimic nou sub soare, în felul cum se comportă lacul de la Movila Miresii în această vară caniculară. Dar, totuși, ceva e diferit față de anii trecuți: sub soarele arzător și în seceta prelungită, lacul a secat foarte tare. Mai mult de jumătate din luciul de apă a dispărut, lăsând loc unui mic deșert de sare albă și cruste de nămol cărămizii. Procesul este unul natural, specific verilor secetoase, însă un nivel atât de scăzut al lacului n-a mai fost văzut de mult și ar putea fi îngrijorător. Dacă, în contextul actualelor schimbări climatice, nu și-ar mai reveni, ar fi o pierdere imensă pentru arealul brăilean. Literatura de specialitate vorbește despre lacul sărat de la Movila Miresii ca fiind unul dintre cele mai bogate în sulf și cloruri din Europa, depășind cu mult calitățile Lacului Sărat de lângă Brăila. Numeroase boli pot fi vindecate, sau măcar alinate, cu ajutorul proprietăților curative ale lacului de la Movila. O adevărată "comoară roșie" care, însă, n-a apucat să fie exploatată niciodată la adevărata sa valoare.
O stațiune așteptată de 35 de ani
Singura tentativă de exploatare organizată a lacului a existat în anii '80, când Primăria Movila Miresii a amenajat acolo câteva căsuțe de lemn și o sală de mese. După schimbarea de regim din 1989, mica stațiune a fost abandonată, iar până la ora actuală n-a mai rămas nimic din ea, nici măcar fundațiile construcțiilor. Spre sfârșitul anilor '90, primarul de atunci al Movilei, Ion Anghel, vorbea despre un investitor american dispus să ”bage” un milion de dolari pentru o stațiune nouă pe malul lacului. Nu s-a concretizat nimic! Pe la sfârșitul anilor 2000, Consiliul Județean Brăila anunța că intenționează să atragă o investiție de 2,5 milioane de euro, pentru a introduce lacul Movila Miresii în circuitul turistic balneoclimateric. Nu s-a concretizat nimic!
Acum, se vorbește din nou despre atragerea de fonduri europene pentru a se pune bazele unei stațiuni. Primarul Dumitru Panțuru ne-a declarat că Movila Miresii a intrat, alături de alte comune brăilene situate lângă lucii de apă, într-un Grup de Acțiune Local (GAL) al cărui scop este să găsească finanțare în viitorul exercițiu financiar european, pentru proiecte care țin de pescuit și turism local. Primarul Panțuru își pune mari speranțe că de data asta se vor găsi bani pentru punerea în valoare a lacului sărat. Atât de mari încât Primăria Movila Miresii a investit deja bani de la bugetul local pentru un studiu de impact și pentru întocmirea proiectului de infrastructură al viitoarei stațiuni. ”Avem contract cu o firmă din Brăila pentru proiectarea drumului de acces, a rețelelor de apă și canalizare, a parcării. S-au alocat circa 200.000 lei de la bugetul local pentru această proiectare. Sperăm ca anul acesta proiectul să fie gata, ca să avem totul pregătit, să putem începe treaba după ce vom găsi finanțare pe fonduri europene. Mai trebuie și un studiu de fezabilitate, pentru că lacul e într-o arie naturală protejată. Din această cauză, probabil că o să fie o prevedere ca lemnul și stuful să fie materialele folosite cu prioritate la construcțiile de pe malul lacului”, ne-a explicat primarul Dumitru Panțuru.
Oricum, Primăria Movila Miresii nu are cum să se implice în problema lacului sărat fără ajutorul Consiliului Județean deoarece, printr-o hotărâre de guvern emisă în 2003, luciul de apă a fost preluat în administrare de autoritățile județene, iar comunei i-a rămas doar terenul din preajma lacului. De fapt, sunt trei administratori: CJ are luciul de apă, Primăria Movila Miresii are terenul, iar nămolul sapropelic cu proprietăți terapeutice e la Agenția Națională a Resurselor Minerale. În urmă cu câțiva ani, înainte de a investi în proiectul tehnic pentru viitoarea stațiune, Consiliul Local Movila Miresii a emis o hotărâre prin care a extins suprafața pe care se poate construi lângă lac, de la 2,5 hectare la 6 ha. Astfel, s-au creat premize pentru construirea a circa 20 de pensiuni turistice. Acum, rămâne de văzut dacă se va întâmpla ceva în urma în urma acestor demersuri...
Sănătate curată, totul natural!
Deocamdată, până când autoritățile locale și județene vor face ceva concret pentru a pune lacul sărat în valoare - dacă va mai exista un lac până atunci! - oamenii care au cunoștință despre proprietățile terapeutice extraordinare ale nămolului de la Movila Miresii profită cum pot de această oportunitate. Pe soții Preda i-am găsit, sâmbătă, 2 august, unși cu nămol din cap până în picioare, într-un ochi de apă care încă n-a secat de tot. Stăteau în șezut, în apa de nici jumătate de metru adâncime și lăsau nămolul să-și facă efectul. Sunt gălățeni, dar este a treia vară când vin, în mod constant, să facă băi de nămol și sare în lacul de la Movila Miresii. ”Înainte, mergeam la Lacu Sărat de lângă Brăila, dar acolo nu mai e ce-a fost de când s-a băgat apă din Dunăre. Au apărut lebede, mătasea broaștei, nu mai seamănă a lac sărat. Aici, la Movila, avem garanția că nămolul e cum trebuie să fie. Lacul seacă pe caniculă, dar așa e natural, își revine când plouă... Important e că nămolul e la locul lui, sarea e la locul ei: prin apă trebuie să mergi cu foarte mare grijă, că riști să te tai în crustele de sare. Vă dați seama ce concentrație de sare e aici... Sănătate curată! Dacă faci minim 12 împachetări de nămol în lacul ăsta pe timpul verii, iarna ești ca nou, nu mai ai nicio problemă cu reumatismul”, ne-a spus gălățeanul Gheorghe Preda. ”Nămolul face minuni și cu pielea, pentru cine are probleme dermatologice”, a adăugat soția acestuia. Ca să nu se rănească în sarea care taie ca sticla, cei doi au săpat un mic canal de acces în apă, să fie siguri că nu calcă decât pe nămol moale. ”Clienți” vechi ai lacului, aceștia vin pregătiți cu câteva bidoane de apă pentru spălat, ca să scape de mirosul de nămol. Condiții decente, cu posibilitatea de a face un duș pe mal, știu că nu vor găsi prea curând la Movila Miresii. ”Măcar de-ar pune Primăria niște umbrele de stuf pe mal și tot ar fi ceva”, ne-au spus gălățenii.
De puterea tămăduitoare a nămolului profită inclusiv localnicii din Movila Miresii. Soții Dumitru și Elena Căldăruș, ambii pensionari, au făcut, tot sâmbătă, 2 august, o împachetare cu nămol și ne-au mărturisit că procedează așa de ani de zile și se simt foarte bine. ”Eu am un frate care vine din Pașcani, în fiecare vară, să facă tratament cu nămol pentru reumatism, dar îi face foarte bine și aerul ăsta din jurul lacului. Are probleme cu plămânii și după ce stă aici câteva zile simte diferența, la respirație. Mi-a spus că îi vine să stea și noaptea, să doarmă pe malul lacului, atât de bine îi face aerul ăsta”, ne-a povestit Elena Căldăruș. Soțul ei, Dumitru, care e născut și crescut în Movila Miresii, își amintește că de când era copil a văzut cum nămolul acestui lac face minuni pentru sănătate. ”Veneau oameni în baston, de prin Galați sau Buzău, și după ce se dădeau cu nămol o sătptămână-două, plecau acasă pe picioarele lor, nu mai aveau nimic”, ne-a spus movileanul, mărturisind că așteaptă de o viață să vadă că se face ceva cu această minune de lac. ”Pe vremea comuniștilor, s-au construit niște căsuțe pe mal, se făcuse și un restaurant, venea lumea de peste tot. Pe urmă s-au demolat și n-a mai rămas nimic. Păcat de lacul ăsta, că așa nămol nu mai găsești pe nicăieri...”.
