- Cum de eşti voluntară EVS în România?
- M-a sunat un prieten, spunându-mi că o altă fată a renunţat la proiect în ultimul moment şi că este în căutarea unui nou voluntar. Mi-am spus că dacă este un proiect serios, vreau să merg. Informarea şi publicitatea mă atrăgeau, aşa că am acceptat. În ceea ce priveşte destinaţia, nu am avut timp să mă gândesc la asta.
- Ce te-a uimit cel mai tare la venirea ta aici?
- E ciudat că oamenii nu sunt obişnuiţi să audă vorbindu-se engleză. Un alt lucru care m-a surprins a fost... un fel de muzică, manelele. Nu ştiam că există aşa ceva.
- Te aşteptai la ceva anume înainte să ajungi aici?
- Am ajuns aici vara. Eu iubesc vara. Nu mă aşteptam la nimic, deci nu am fost dezamăgită. Prima perioadă a fost foarte interesantă întrucât am cunoscut multe persoane şi am vizitat tot felul de locuri.
- Deşi nu ai fost dezamăgită, ce aspecte ţi-ar plăcea să schimbi?
- Mi-ar plăcea să văd oamenii mai punctuali. Dar cel puţin sunt capabili să-şi schimbe planurile pe loc. În plus, nu-mi place că tinerii spun în stânga şi-n dreapta că-şi urăsc ţara. Am încercat să-i conving puţin să-şi schimbe viziunea.
- Şi ai reuşit?
- Poate că doar vocile voluntarilor nu sunt suficiente, dar încercăm prin promovarea în şcoli şi licee. Poate că noi, fiind de vârstă apropiată cu tinerii români, reuşim să le atragem atenţia şi să-i facem să se mai gândească în cazul câtorva aspecte. În zece luni măcar zece persoane trebuie să se schimbe cumva.
"Mă bucur de faptul că oamenii zâmbesc când le ceri ajutorul"
- Ce ştiai de România, respectiv Brăila, înainte să vii?
- Am căutat oraşul pe internet cu cinci zile înainte, dar nu ştiu de ce nu am fost curioasă să aflu mai multe. În legătură cu România, cunosc o româncă ce locuieşte în Armenia. Am aflat că a doua clădire administrativă din lume ca mărime se află în Bucureşti şi că Dunărea se desfăşoară mult pe teritoriul României.
- Cum e să te trezeşti zilnic în... Brăila?
- E destul de greu, mereu apare ceva care nu e tocmai în regulă. Dar oamenii sunt foarte primitori şi problemele se rezolvă imediat când ai o echipă bună. Ce mi se pare ciudat ca şi "cetăţean" al Brăilei sunt câinii de pe stradă, unii băieţi de pe stradă care sunt nepoliticoşi cu trecătoarele. Dar în acelaşi timp mă bucur de faptul că oamenii zâmbesc când le ceri ajutorul şi te ajută. Cred că pentru faptul că suntem străini. Probabil că sunt bucuroşi că Brăila e vizitată.
- Oraşul din care vii e foarte diferit de Brăila?
- E destul de greu să compar. Dar, totuşi, armenii şi românii au multe lucruri în comun. De exemplu, şi noi suntem la fel de gălăgioşi. În rest, nu ştiu dacă gunoaiele sunt cea mai mare problemă la o primă vizită a oraşului. Şi în New York sunt gunoaie. Într-adevăr, poate ar trebui să se schimbe puţin lucrurile, dar asta trebuie să pornească de la oameni şi de la dorinţa lor de a fi mai responsabili. În schimb, din câte am observat, femeile de aici fac curăţenie în casă zilnic, în schimb pe stradă se aruncă gunoaie. În ceea ce priveşte oraşul meu, fiind capitală, e mai mare. La mine oamenii se plimbă şi stau în oraş până la ora 2, pe când în Brăila e periculos să ieşi pe stradă la 11 noaptea.
"Şi în Armenia sunt mulţi tineri deştepţi, capabili, care lucrează într-un domeniu inferior capacităţilor lor"
- Ce îţi lipseşte cel mai mult aici?
- Mâncarea, străzile şi băieţii adevăraţi, politicoşi. Îmi lipseşte şi comunicarea liberă cu ceilalţi... uneori e aşa greu când nu te poţi face înţeles!
- Vorbind de comunicare... cum te înţelegi cu tinerii români?
- E oarecum bizar pentru că eu sunt puţin mai mare decât ei şi trebuie să uit că sunt profesoară şi să-i tratez exact ca pe prietenii mei. Mă simt mai tânără printre ei.
- Dar ceilalţi voluntari cum sunt?
- Sunt norocoasă că i-am întâlnit. Cu fetele cu care locuiesc mă înţeleg perfect. Iar în echipă lucrez cu Michal, un băiat foarte deştept.
- Ai mai participat la astfel de proiecte?
- Da, am mai fost voluntară la un centru de copii cu dizabilităţi. A fost o experienţă care m-a marcat.
- Dar proiectul EVS cum te-a schimbat?
- Învăţ din fiecare experienţă. Pe lângă celelalte proiecte, limba română este o noutate. În plus, dacă trebuie să merg acum într-un alt loc necunoscut să lucrez, o fac imediat, fără să întâmpin probleme.
- Cum apare şcoala românească în ochii unei profesoare?
- Sunt profesoară de limba engleză, dar am lucrat şi în cadrul a diferite companii, chiar şi în televiziune. Din câte am aflat, e mai uşor şi mai ieftin să faci o facultate aici. Profesorii sunt apropiaţi şi elevii români pot vorbi mai multe limbi străine. Printre elevii pe care i-am cunoscut se numără atât tineri vorbăreţi şi curioşi să afle mai multe, dar şi tineri timizi şi tăcuţi. Îmi place atmosfera din clasă. E o atmosferă lejeră, dar totuşi când am făcut o prezentare ne-au respectat şi au fost atenţi la ce spuneam. Am observat că îşi ascultă şi profesorii.
- În Armenia e altfel?
- Suntem puţin mai stricţi... cel puţin în privinţa telefoanelor mobile la ore. În rest, atmosfera e asemănătoare.
- Tinerii români nu sunt sfătuiţi să aleagă o carieră în învăţământ datorită aspectului financiar. Ce părere ai despre asta?
- Şi în Armenia sunt mulţi tineri deştepţi, capabili, care lucrează într-un domeniu inferior capacităţilor lor. Nu ştiu dacă aş alege un job mai bine plătit dar care nu îmi place ori invers... La mine totul e posibil. Eu am renunţat la locul meu de muncă din cadrul companiei Tv când urma să mi se mărească salariul. Pentru mine banii nu sunt cei mai importanţi. Am renunţat pentru că mi-am dat seama că în acel colectiv oamenii erau în stare de orice pentru o poziţie mai bună.
- Cum crezi că îţi vei aminti experienţa din România peste un timp?
- Sunt sigură că îmi va fi dor de zilele petrecute aici şi că îmi voi aminti zâmbind. Am învăţat din greşeli, aşa că o să-mi amintesc cu plăcere chiar şi de neînţelegeri. Am învăţat să fiu tolerantă şi să trăiesc pe propriile picioare.
Liana a ajuns la Brăila prin Programul Comunitar "Tineret în Actiune", implementat de A.N.M.R.F "Louis Pasteur" Braila - Club "Voltin", proiect finanţat şi cu sustinere din partea Comisiei Europene. Reprezentanţii "Voltin" spun că în cadrul acestui program poate aplica orice tânăr cu vârsta între 18 si 30 de ani, care doreste să aibă experienţa unui stagiu de voluntariat într-o ţară europeană. Pentru aceasta trebuie doar să contacteze Clubul "Voltin", acreditat pentru Serviciul European de Voluntariat la adresa: Str. Împaratul Traian nr.7 sau la adresa de e-mail: club_voltin@yahoo.com.
