Când nu se plânge că Stancu nu îi dă şi lui un os de ros (conform protocolului, ce naiba!), se tânguie că n-are bani, că nenorocita asta de criză l-a băgat în faliment, cu partidul de gât. O dată nu l-am auzit pe Obreja să spună şi el că uite ce mărgică a făcut, că din toată sărăcia a reuşit o treabă acolo, fie ea cât de mică, că are un plan de acţiune sau ceva. Înţeleg că îi place să joace rolul cerşetorului cu care viaţa politică a fost nedreaptă, aducându-l în pragul sinuciderii doctrinare, dar ar trebui să-şi dea seama că este ceva în neregulă cu el, din moment ce nimeni nu i-a dat măcar un leu de pomană. Însă Obreja continuă să cerşească, să stea cu laba întinsă, poate îi cade o bucăţică de ceafă de porc dintre măselele lui Stancu. Slabe speranţe, pentru că de când a prins şi al doilea mandat de preşedinte al CJ Brăila, Stancu a învăţat să mănânce cu gura închisă, nu cumva să-i scape ceva printre dinţi. Astea fiind zise, nu am înţeles de ce Obreja a spus zilele trecute că nu are bani nici măcar pentru a da câteva pachete unor bătrâni amărâţi, aşa cum zice el că a făcut anii trecuţi, habar n-am când anume. Dacă nu are bani "nici măcar de un pachet" în care să pună un colţ de cozonac şi o juma de ou, ar fi cazul ca Obreja să-şi declare falimentul personal, căci am înţeles că deja s-a votat o lege în acest sens şi să iasă din politică pe-acolo pe unde a intrat, adică pe uşa din dos.
