În urmă cu câteva zile, am avut onoarea și plăcerea să intervievez un tânăr absolut minunat, sclipitor din toate punctele de vedere, implicat nu doar în business, ci și în foarte multe proiecte cu impact social sau de mediu.
De ce vă povestesc asta? Pentru că, pe lângă realizările lui notabile, m-a impresionat grija cu care vorbea despre România, dar, mai ales, despre copiii ei formidabili. Pentru că, din toate rolurile descrise mai sus, a avut, spune el, șansa să lucreze cu mulți elevi și studenți și este pur și simplu fascinat de inteligența lor, determinarea și ideile creative, de bunătatea lor interioară, de dorința lor clară de a face lumea aceasta un loc mai bun, mai decent, echitabil și sănătos.
Generația Z, crede el, este mult ca inteligență peste tot ce a fost până acum. Da, ”grație” școlii românești, mulți sunt reținuți în a-și expune ideile, punctele de vedere, dar odată ce capătă încredere, sunt veritabili vulcani de energie și talent. Vulcani care însă vor erupe la adevărata capacitate și valoare departe de granițe, vor aduce plusvaloare în bugetele și economiile altor țări.
Nu o spune cu reproș, ci, mai degrabă, cu tristețe. E conștient că, nu cu mulți ani în urmă, și el a fost parte a unui astfel de exod și a luat cu greu decizia de a reveni în țară. La universitatea britanică unde și-a făcut masteratul erau 7 români, s-a întors doar unul – el, au plecat detașați de companie în Statele Unite 9 colegi, s-au mai întors 3.
Millennials, cohorta din care face parte, este, recunoaște el, generația cea mai răsfirată și tocmai de aceea, ei, cei care au rămas în țară, s-au străduit cât au putut pentru a crea un mediu și un context mai atractiv pentru cei de după. Reproșul, abia acum a venit: ”n-am reușit!”. E mai bine din multe puncte de vedere, cel puțin în companii s-au schimbat destule lucruri, esențiale, dar mediul de business nu suficient. E foarte important și ce se întâmplă dincolo de ușa biroului/fabricii/companiei. Pentru că tânăra generație are alte valori, își dorește altceva de la profesie și viață. Altceva, ce nici societatea, nici actuala clasă politică nu sunt capabile să ofere: respect, stabilitate, siguranță, decență, meritocrație, un mediu concurențial veritabil și sănătos.
Îi dau dreptate! Și adăugând la poveștile lui propria experiență, poveștile mele izvorâte din lucrul cu elevii și studenții, pot spune fără nicio urmă de îndoială: da, Generația Z este mai polarizată ca nicio altă generație de până acum, dar ce trece peste medie formează o adevărată mină de aur pentru țara asta. Tinerii și adolescenții Z ar putea aduce schimbarea, cu o condiție... să fie lăsați să progreseze corect și sănătos, aici, acasă. Iar asta depinde de noi, adulții.
Trebuie să încetăm odată să le tot frângem aripile, să le tot vârâm pumnul în gură, să tot încercăm să-i modelăm după ”chipul”, principiile și valorile noastre. Copiii aceștia sunt altfel, și, oricât de mult ar durea, extrema aceea de jos, a cărei situație, declarativ, ne îngrijorează, este exact opera noastră, a adulților – părinți, profesori, comunități. Este exact oglinda în care ne privim noi, ca societate, din ce în ce mai anapoda și bolnavă.
Practic, noi, cu mentalitățile, regulile și șaboanele noastre mult depășite, cu alegerile noastre greșite, cu deciziile noastre discutabile, pe care, în general, le trecem mai întâi prin ”stomac”, îi ținem închiși în masa aceea needucată și debusolată. Și este frustrant, pentru că atunci când te apleci spre ei, conștientizezi câte pepite de aur se pierd printre firele de nisip.
Dar e greu să cerni cu migală, să aduni bob cu bob și să formezi un întreg strălucitor, în care fiecare pepită să aducă propria-i lumină. E greu să ai răbdare și să iei decizia să investești în viitor, cât prezentul este atât de ambiguu, necizelat. E mai simplu să lași grămada în bătaia vântului, să o împrăștie de-a valma în cele patru zări. Conștientizezi greșeala abia în momentele critice, când înțelegi că, neținându-ți copiii buni aproape și creditând cu încredere niște gargaragii nu doar prezentul doare, ci, mai ales viitorul. Abia în astfel de momente realizezi cât de haină și rece va fi mâna care la bătrânețe îți va aduce un pahar cu apă. Și aceea otrăvită.
