Ninel de la Brăila face ce ştie el mai bine, ceea ce este de admirat, în sensul că puţin oameni mai fac în ziua de azi lucruri la care se pricep cu adevărat. Iar acest Ninel înţeleg că ştie să cânte la vioară. Nu chiar orice, mă gândesc eu, căci nu îl văd pe Ninel excelând într-o compoziţie a lui Ceaikovsky (cum este, de pildă, Concertul pentru vioara în Re major), ci mai degrabă executând manele din orice poziţie.
Când am citit că Ninel de la Brăila a câştigat în 2009 2,5 miliarde de lei vechi banu' lui din drepturi de autor am zis că undeva s-a strecurat aiurea o virgulă. Poate 0,25 miliarde de lei am zis eu în sinea mea, dar şi-aşa mi se părea mare suma. Imaginaţi-vă, aceşti bani sunt bani albi, ca să zic aşa, în sensul că sunt plătiţi pe contract de către diverse asociaţii care se ocupă de drepturile artiştilor. Aceşti bani sunt impozabili, dar stau şi mă gândesc cam câte miliarde de lei au intrat în buzunarele lui Ninel de la Brăila pe filiera "Fără număr, fără număr".
Să fie primit, cum ar zice naşu' mare, căci două-trei branduri are şi Brăila mai de Doamne-ajută, şi pe alea văd că le fugăresc miliţienii ca mine din presă, de parcă ar exista vreo şansă să îi determine să devină băieţi corecţi. Şi, la urma-urmei, de ce s-ar face unul ca Ninel de la Brăila băiat de treabă, cu câştigurile declarate la zi, atâta vreme cât banu' curge ca la balamuc, şi nimeni nu vine să îl întrebe de sănătate, de bemweu' din spatele şaretei din curte ori de vila aia crescută prin bălăriile din Vărsătura.
