Ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În acest articol vă prezint alte două specii de păsări. Astăzi a venit rândul prigoriilor și a găinușelor de baltă.
Prigoria (Merops apiaster)
Specie de pasăre de talie medie, cu siluetă foarte caracteristică, atât așezată cât și în zbor. Coloritul este foarte viu, în culori contrastante. Sexele sunt asemănătoare. Capul, spatele și partea proximală a aripii sunt roșu-maroniu, abdomenul și partea distală a aripii sunt albastre, iar bărbia, gâtul și parțial spatele sunt galbene. Banda terminală a aripilor este neagră. Caracteristice sunt și penele centrale din coadă sunt mai lungi decât restul și ciocul lung și curbat. Lungimea corpului este de 25-29 de cm, anvergura aripilor este de 36 – 40 de cm, iar greutatea de 44 – 78 de grame.
Etimologia denumirii știintifice - Numele de gen - Merops - reprezintă denumirea în greacă și latină a speciei, iar numele de specie, apiaster, este tot un nume latin al specie, care etimologic provine din apis - albină (care așteaptă/pândește albinele).
Distribuție - În România specia cuibărește pe o arie largă, din Delta și Lunca Dunării, până în zonele de deal.
Fenologie - Este o specie migratoare, cuibăritoare în România. Sosește de obicei la sfârșitul lunii aprilie – începutul lunii mai și pleacă în luna august. Este migratoare pe distanță lungă, iernând în Africa sub-sahariană.
Habitate - Este o specie de zone deschise, largi, însorite și cu precipitații mai reduse. Cuibărește în zone cu soluri nisipoase sau argiloase, cu rupturi sau alunecări de teren, unde solul este expus, relativ vertical, în care își poate săpa galerii. De asemenea, cuibărește în malurile înalte, lutoase, ale râurilor din zonele joase.
Hrană - Specie strict insectivoră, consumă mai ales specii din familia Hymenopterelor: bondari, viespi, albine. Insectele sunt prinse din aer, apoi se folosește de suportul pe care se așează pentru a îndepărta acul prin lovituri repetate. Suplimentar, consumă și alte specii de insecte pe care le prinde din aer: libelule, lăcuste, cicade etc.
Alte informații - În Europa cuibăresc doar două specii de prigorii, însă doar aceasta este larg răspândită și comună (cealaltă specie, prigoria cu obraji albaștrii apare în Europa doar în nordul Mării Caspice). Deși sunt adesea motiv de conflict pentru crescătorii de albine (datorită lipsei de informare), chiar în zonele cu densități uriașe de albinărei (precum Spania), studiile au arătat că nu consumă mai mult de 1% din numărul de albine lucrătoare existente. În România, densitatea de albinărei este mult mai redusă, deci impactul asupra producției de miere este nesemnificativ.
Populație - În România, populația estimată este de 200 000 – 400 000 de perechi. Tendința populațională este deocamdată necunoscută.
Reproducere - Reproducere Perioada de reproducere începe în luna mai. Depunerea ouălor are loc începând cu luna aprilie, femela depunând 4-10 ouă, pe care le clocesc ambele sexe 13-20 de zile. Puii părăsesc cuibul după 30-31 zile. La hrănirea puilor, foarte multe perechi au un individ ajutor, care este de obicei un pui din sezonul precedent. Perechile cuibăresc colonial, marea majoritate întorcându-se din migrație în colonia din anul precedent. Cuibul este amplasat la capătul tunelului săpat în pereții lutoși (galeria cuibului poate avea 70 – 150 de cm).
Amenințări și măsuri de conservare - Principala amenințare este reprezentată de folosirea pe scară largă a pesticidelor, care au ca rezultat diminuarea resurselor de hrană (insecte). Intensificarea agriculturii, prin conversia către monocultură, are efect negativ pe termen lung. Având în vedere că malurile de râu reprezintă un habitat important de cuibărit, regularizarea râurilor din zonele de deal și câmpie (suplimentate de consolidarea malurilor) au un impact major asupra speciei. Suplimentar, din cauza conflictului cu apicultorii, local au loc acțiuni de distrugere a coloniilor (astuparea galeriilor cu pui), care au un impact sever, având în vedere că specia are un singur rând de pui pe an (dacă este în fază avansată de cuibărit, nu va mai încerca încă o dată).
Găinușa de baltă (Gallinula chloropus)
În România este o specie larg răspândită, fiind întâlnită în mai toate zonele umede, excepție făcând doar zonele muntoase. În Brăila am întâlnit găinușa de baltă în cel puțin trei locații.
Distribuție - În România, specia cuibărește în majoritatea habitatelor acvatice cu excepția zonelor montane.
Fenologie - Specia cuibărește în România și este prezentă pe tot parcursul anului. În perioada de pasaj și iernare apar aglomerări de indivizi în cadrul suprafețelor acvatice, existând un influx de indivizi din populațiile nordice, efectivele populaționale din perioadele reci depinzând mult de gradul de acoperire cu gheață a habitatelor acvatice.
Habitate - Specia este prezentă în majoritatea habitatelor acvatice, preferându-le pe cele cu apă stătătoare sau lin curgătoare, puțin adâncă, cu vegetație submersă abundentă și vegetație palustră. În perioada de cuibărire poate folosi și zonele inundate sau habitatele umede temporare.
Hrană - Este o specie omnivoră, preferând mai ales plante acvatice și semințele acestora, precum și alte materiale vegetale aparținând plantelor din vecinătatea habitatelor acvatice. Hrana de origine animală este constituită din nevertebrate care trăiesc în mediul acvatic, dar și pești, amfibieni, micromamifere, păsări de dimensiuni mici și ouăle acestora.
Populație - Populația din România este estimată la 35 – 50 mii perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere - Perioada de reproducere se desfășoară între lunile februarie și septembrie, mai concentrat în perioada martie - iulie. Ponta este formată din 1 - 14 ouă, clocite de ambii parteneri pentru o perioadă de 21 - 26 de zile. Puii sunt nidifugi și sunt hrăniți la cuib pentru 3 - 4 zile, apoi sunt îngrijiți de ambii părinți pentru mai mult timp, de multe ori aceștia divizând grupul de pui. Juvenilii din prima pontă din an pot ajuta la creșterea puilor rezultați din ponta următoare (poate depune două ponte într-un sezon). Cuibul este plasat de obicei pe vegetație plutitoare sau submersă, direct pe fundul apei atunci când aceasta nu este adâncă, uneori pe mici insule sau alte corpuri izolate în apă, astfel, scăderea nivelului apei putând duce la izolarea cuibului față de corpurile de apă. Cuibul este construit de ambii părinți, din tulpini, frunze, rădăcini, scoarță și alte materiale vegetale, putând fi ridicat atunci când nivelul apei crește.
Amenințări și măsuri de conservare - Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de pierderea și degradarea habitatelor acvatice prin activități ca: drenarea zonelor umede, schimbarea utilizării terenurilor, incendierea vegetației palustre etc. Alte amenințări asupra speciei sunt: vânătoarea, ingerarea alicelor de plumb urmată de intoxicare și înecul cauzat de plasele de pescuit.
Sursa de informare:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/387/prigorie-merops-apiaster
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/278/gainusa-de-balta-gallinula-chloropus
