Ascultând înregistrările în care mujahedinul din CJ, alias Bunea Stancu, acuza redacţia "Obiectiv" că ar fi aservită nu ştiu căror interese obscure, am avut pentru prima oară senzaţia că în mintea lui Stancu s-a inculcat viermele nesiguranţei. Mai exact, lui Bunea Stancu pare a-i fi frică. Nu ştim de ce, nu ştim de cine - în orice caz nu de Dumnezeu - dar cert este că megalomania ţărănească cu care-şi promova până de curând "virilitatea" politică, începe uşor să ia forma unei disperări, ca şi când l-ar apăsa ceva mai mult decât politica, ceva ce se află în spatele politicii şi care, poate, cântăreşte multe contracte dubioase. Cel puţin asta se simte în "aer".
În ceea ce o priveşte pe fecioara de fier a PDL-ismului brăilean, Giana Pătraşcu, nu avem de-a face nici măcar cu un "killer profesionist", ci ne aflăm în faţa unei dileme antropologice: lenea şi lipsa de opinie să ţină oare de instinctele primare ale parvenitismului? Adeptă a inacţiunii şi lipsită de orice etică politică, Giana Pătraşcu nu s-a remarcat în nimic, mai ales din postura de lider al PDL Brăila, decât printr-o atitudine de amoebă sfioasă, mereu fără reacţie, mereu în altă parte decât în centrul evenimentelor. Mai precis, un trântor exemplar. Nu numai din punct de vedere politic, ci şi administrativ. Nicio intervenţie semnificativă, nicio taxare, nicio critică, nicio acţiune concretă, nicio decizie logică, deşi mediul politic brăilean nu a dus lipsă de abuzuri în funcţie sau decizii aberante care au lăsat adevărate găuri negre în bugetul oraşului şi-n stomacul cetăţeanului. Giana - nu-i aşa? - dezvăluindu-se opiniei publice drept o martiră cu rugul la plimbare, a preferat mereu SĂ NU SE BAGE. Or, aşa cum ne-a învăţat istoria, în politică statul deoparte se traduce doar în două feluri: ori eşti părtaş la marea ciordeală judeţeană ori eşti adeptul principiului comunist "capul plecat, sabia nu-l taie".
Bun. Ultimul pe listă este regele PNL Brăila, Constantin Cibu. Analiza "evoluţiei" lui politice din ultimul an nu duce decât la o singură întrebare: oare Constantin Cibu ştie că a căzut regimul Ceauşescu?
Probabil că nu, din moment ce - descoperim din declaraţiile sale - încurcă doctrina liberală cu hachiţele extravagante ce i-au rămas de pe vremea când activa ca membru al C.C. De exemplu, avem atacul virulent la adresa şefilor Poliţiei Comunitare - şefi numiţi chiar de Cibu - în momentul în care aceştia nu au fost de acord cu ordonanţa 230 a guvernului Boc. Pe aceştia, Cibu i-a etichetat drept "miliţieni cu metehne vechi" de care primarul Simionescu ar fi trebuit să se descotorosească, uitând însă că el i-a numit acolo şi că nu i-a schimbat nici când au existat plângeri concrete la adresa lor. Şi exemplele ar putea continua...
În fine, se mai cer a fi puse câteva întrebări în cazul cinstitului nostru patron de eugenii: de ce Constantin Cibu a ales întotdeauna interimatul, în locul unei desemnări prin vot la şefia partidului? Să înţelegem că domnul Cibu a aprofundat atât de mult democraţia, încât a ajuns la concluzia că părerile colegilor săi de partid nu valoarează nici cât o ceapă degerată? De ce refuză oare domnul Cibu să candideze la viitoarele alegeri din PNL? Să fie gogoriţa excentrică a unui "monstru sacru" al liberalismului ori instinctul lui afaceresc îi sugerează că, pentru prima oară, învăţăceii din partid îi vor da cu "tatie, hai bâşt!"?
Bun. Am adus în discuţie aceste "vârfuri de lance" ale politicii de gang brăilean, deoarece în urmă cu ceva timp am citit o excelentă analiză aparţinându-i talentatului eseist al religiilor, Mihail Neamţu, în care acesta explica următoarele chestiuni: "În mod normal, selecţia într-un partid tânăr, modern şi dinamic trebuie făcută pro-activ. Este insuficient să aştepţi vizite aleatorii la un sediu prăfuit din partea unor cetăţeni dornici să se înscrie, din patriotism sau pur idealism, într-o structură locală. Câtă vreme respectiva filială nu întreţine o dezbatere publică relevantă, nu organizează seminarii transparente, nu curtează reprezentanţii de elită ai fiecărei bresle, rezultatele vor fi mediocre".
Deci, fără prea multe explicaţii, sunt de părere că pentru personajele de faţă, a cam venit vremea, aşa cum spune Cristian Preda, plecării acasă, până nu se va împuţi cu adevărat treaba. Ei ştiu mai bine de ce...
Parvenitismul, lenea şi şmecheria politichiei brăilene
În opinia mea, Preda a esenţializat într-atât de minuţios şi de limpede finalitatea politicii, încât până şi o maimuţă trepanată ar trebui să înţeleagă că un stat nu poate avea pretenţii la progres moral, istorie şi imagine externă, atâta timp cât scoate la înaintare plutoane întregi de arendaşi, combinagii, mardeiaşi, repetenţi, mocangii, tarabagii şi sifonari. Şi pentru că am înşirat toate aceste "branduri" fertile, nu mă pot abţine să nu fac un scurt popas şi în fanariotismul aleşilor noştri.
