Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În fiecare an, Societatea Ornitologică Română dorește să aducă aproape cât mai mulți iubitori de păsări. Publicul are, astfel, ocazia să voteze pasăre anului.
Pentru anul 2022 au fost alese trei specii de păsări: Pițigoiul codat (Aegithalos caudatus), Sturzul cântător (Turdus philomelos) și Ghionoaia verde (Picus viridis). Pasărea care a adunat cele mai multe voturi, fiind declarată pasărea anului 2022, este pițigoiul codat.
“Pițigoiul codat e pasărea prin intermediul căreia ne dorim să vă avem alături de noi în 2022, ca actuali membri sau să vă întâmpinăm ca nou veniți. La urma urmei e o pasăre căreia îi place să hoinărească în grup, așa că o găsim foarte potrivită ca ambasador care adună iubitorii de natură și de păsări la un loc. E mare nevoie de ei, niciodată nu vor fi prea mulți!”
Și pentru că vorbim despre specii de păsări puțin cunoscute publicului iubitor de natură, în acest articol doresc să vă prezint câteva informații despre cele trei păsări canditate la titlul de pasărea anului 2022.
Pițigoiul codat (Aegithalos caudatus) a câștigat titlul de pasărea anului 2022 cu 2184 de voturi. Este o specie ce poate fi observată mai ales în zonele cu tufe și arbuști. Nu poate fi văzut decât foarte rar în parcuri și grădini îngrijite, din cauza faptului că întreținerea acestora nu este pe placul lor, preferând zonele retrase și neîngrijite de om.
„Pițigoiul codat ne propune o discuție despre peisagistica urbană, în principal. Mare iubitor de tufe și arbuști pentru cuibărit, hrănit, odihnit și hoinărit, deplânge practicile de întreținere a spațiilor verzi din mare parte a parcurilor citadine. De multe ori, după trecerea echipelor de „intervenție”, locul rămâne curat, cu gazon impecabil și cu specii de arbori și arbuști nepotrivite zonei. Această stare de fapt îi reduce considerabil habitatul din orașe.”
Pițigoiul codat este o specie sedentară, adică nu migrează iarna, rămânând la noi în țară tot timpul anului. Fiind o specie retrasă, este mai ușor de observat iarna, alcătuind grupuri de până la 20 de păsări, în căutare de hrană. Răspândit în toată țara, preferă pădurile de foioase și amestec, cu tufișuri din adundență. Cu ani în urmă am observat această specie în zonele retrase din Parcul Monument.
Specie predominant insectivoră și gregară (adică trăiesc mai mulți indivizi la un loc) este ușor de observat. Pe timpul toamnei și a iernii pasărea se hrănește cu muguri, fructe și semințe. Dacă locuiți mai ales în județ sau în zone mai ferite de circulația intensă luați câteva mere și miez de nucă, le puneți în pomi, la hrănitori și cu puțin noroc aceștia vor veni să se hrănească iarna.
Pițigoiul codat își construiește un cuib de formă ovală, din mușchi și păr, pe care îl întărește cu pânză de păianjen, îl izolează la exterior cu licheni pentru camuflaj și îl căptușește la interior cu pene pentru un plus de confort. Ouăle odată depuse sunt clocite doar de femelă, iar puii sunt hrăniți de ambii părinți, ajutați și de pui din anii anteriori și adulți care nu au cuibărit. Din cauza faptului că își depune ouălele în arbori, dar mai ales în arbuști, la distanțe mici de sol este foarte sensibil la tăierea sau toaletarea agresivă a acestora în perioada în care cuibărește. Specia depune o singură pontă pe an, iar dacă lucrările de toaletare se fac în sezonul de cuibărire, pițigoiul codat nu va mai avea pui.
Amenințări și măsuri de conservare: Principalele amenințări sunt legate de managementul forestier defectuos, acolo unde habitatele forestiere își pierd din heterogenitate și din cantitatea substratului arbustiv sau în cazul în care pădurile cu compoziție naturală sunt înlocuite cu păduri de tip monoculturi. Fragmentarea și pierderea habitatelor poate duce la creșterea mortalității în iernile grele, grupurile de indivizi având nevoie de teritorii relativ mari. O altă amenințare este reprezentată de scăderea succesului reproductiv cauzată de prădarea cuiburilor de către specii de Corvidae, Mustelidae și șerpi.
Sturzul cântător (Turdus philomelos) este a treia specie care a participat la titlul de pasărea anului 2022 și care a obținut locul doi cu 1909 voturi. Este o specie ce ne indică faptul că resursa de hrană este în continuă scădere din cauza pesticidelor utilizate pe scară largă. Practic în meniul lor se găsesc peste 150 de specii de nevertebrate, fie ele insecte, viermi sau moluște. Pesticidele, pe care le folosim cu prea mare ușurință, reduc drastic această importantă sursă de hrană pentru multe animale, mai ales în locurile cu agricultură intensivă și monoculturi gigantice.
Este o specie de pasăre cântătoare, de talie medie, cu penajul maroniu-măsliniu relativ uniform pe partea dorsală, acoperitoarele penelor de zbor cu vârful mai deschis la culoare, iar ventral este de culoare albă cu nuanțe portocalii pe piept și laterale, având pete negricioase în formă de vârf de săgeată pe piept, abdomen și lateralele corpului. Picioarele sunt de culoare rozalie.
Amenințări și măsuri de conservare: Principalele amenințări pentru această specie sunt reprezentate de intensificarea agriculturii, de utilizarea pe scară largă a pesticidelor care reduc resursele de hrană, mai ales hrana de natură animală necesară în timpul perioadei de reproducere. Vânătoarea este de asemenea o amenințare asupra speciei.
Ghionoaia verde (Picus viridis) este a doua specie care a concurat la titlul de pasărea anului 2022 și care a adunat 1330 de voturi, clasându-se pe locul 3. Această specie de ciocănitoare frumos colorată se hrănește în principal cu furnici. Această specie sedentară este prezentă tot anul la noi, deci o putem vedea și în sezonul rece.
Ghionoaia verde preferă zonele în care găsește trunchiuri de copaci uscați, căzuți la sol, dar care, din lipsă de informare, sunt adunați frecvent, pierzându-se astfel o sursă de hrană importantă pentru un număr mare de viețuitoare. Prin tăierea arborilor maturi se reduc locurile de cuibărit și hrănire pentru multe specii de păsări și nu numai.
Este o specie de ciocănitoare de talie mare. Ambele sexe au coloritul relativ similar: creștetul și ceafa roșii, obrazul gri deschis cu ”mustață” neagră îngustă, abdomenul gri deschis, pal, iar spatele verde. Masculul are o pată roșie în centrul mustății negre (lipsește la femelă). Lungimea corpului este de 30-36 cm şi are o greutate medie de 138-250 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 45-51 cm.
Amenințări și măsuri de conservare: Fiind o specie sensibilă la modificările de habitat, extragerea continuă a arborilor morți, precum și a arborilor maturi din habitatele forestiere, în special cei de esență moale, constituie o amenințare majoră și serioasă la adresa speciei.
Sursa de informare:
https://www.sor.ro/pasarea-anului-2022/
https://pasaridinromania.sor.ro/Sturz-cantator
