Mâine se împlineşte o săptămână de când Elisabeta Dogărescu a fost ucisă cu bestialitate în sediul Asociaţiei Surzilor. De şapte zile criminalul se plimbă liber pe străzi, în timp ce brăilenii trăiesc cu teama că ucigaşul se află la un pas de ei. Fie că este vorba de cineva care a vrut să se răzbune sau să comită un jaf, toate aceste scenarii sunt analizate pe toate părţile, pentru ca autorul să fie prins şi pedepsit. Cercetările sunt îngreunate deoarece anchetatorii au de-a face cu o comunitate surdo-mută, cu care comunică numai prin intermediul unui interpret. După zeci de ore de investigaţii, în care poliţiştii şi procurorul criminalist au adunat probe şi le-au pus cap la cap, singurele certitudini sunt legate de faptul că arma crimei este sticla de şampanie găsită la locul faptei şi că au de-a face cu un singur autor. Cercul de suspecţi nu exclude membri ai Asociaţiei, însă poate fi restrâns sau lărgit în funcţie de investigaţiile din teren.
Un criminal care nu vorbeşte şi nu aude
Ipoteza că referentul social al Asociaţiei Surzilor din Brăila ar fi fost ucis chiar de un membru al acesteia pleacă, în primul rând, de la faptul că, pentru Elisabeta Dogărescu, organizaţia era a doua casă. Femeia îşi petrecea foarte mult timp cu surdo-muţii, pe care îi ajuta să-şi rezolve problemele personale, fiind singurul interpret din oraş. Mai mult decât atât, avea de-a face cu oameni despre care se spune că, uneori, devin violenţi din cauza frustrărilor acumulate în urma handicapului. De aceeaşi părere este şi preşedintele Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, în opinia căreia cruzimea de care a dat dovadă criminalul se potriveşte profilului psihologic al persoanelor surdo-mute. "În mod sigur este cineva de la Asociaţia Surzilor. Surdo-muţii au declanşări explozive de furie, nu pot să se exprime altfel, ei lovesc. Să se facă listă cu toţi surdo-muţii şi să-i ia la întrebări ce au făcut în ziua respectivă", a spus dr. Ana Boală.
În schimb, membrii asociaţiei surdo-muţilor ne-au declarat că nu au avut niciodată conflicte cu Elisabeta Dogărescu, femeia care îi ajuta să se facă înţeleşi în societate. "Era o femeie foarte bună. Ne ajuta în orice problemă, mergea cu noi la doctor sau unde aveam nevoie. Nu ştiu cine ar fi putut să îi facă rău, nu se certa cu nimeni. Era iubita şi respectată de toată lumea", ne-au declarat, printr-un intermediar, surdo-muţii.
Un jaf nereuşit
Prima variantă luată în calcul de anchetatori, imediat după descoperirea cadavrului, a fost aceea că ucigaşul a intrat în sediul Asociaţiei cu intenţia de a fura. Ulterior, însă, oamenii legii au concluzionat că mobilul crimei nu a fost jaful, întrucât de acolo nu s-a furat nimic, mai ales că la locul crimei s-au găsit şi bani. Singurul indiciu care ar putea duce la ipoteza unui jaf, care însă nu ar fi fost dus până la sfârşit, ar fi faptul că victimei i-au fost luate telefoanele mobile, criminalul respingând apelurile primite şi că victima nu avea lănţişorul de aur la gât. Toate aceste bunuri au fost găsite însă la locul faptei, lănţişorul aflându-se sub un scaun, iar pandantivul în formă de cruciuliţă, sub fereastră.
Răzbunare mortală
Faptul că asasinul nu a furat nimic, dar şi violenţa extremă cu care a fost comisă crima, i-a dus pe anchetatori cu gândul la o răzbunare. Părerea este împărtăşită şi de unii cititori ai ziarului "Obiectiv": "Cu certitudine criminalul este un cunoscut, iar loviturile demonstrează enorm de multă URĂ şi mai ales FRUSTRARE. Deci, teoretic, nu ar trebui să fie prea greu de găsit criminalul", scrie un cititor pe www.obiectivbr.ro. Răzbunarea ar fi putut veni din partea unei persoane cu dizabilităţi, nemulţumită de felul în care i-a fost soluţionat dosarul de încadrare într-un grad de handicap, ştiut fiind faptul că Elisabeta Dogărescu era membru în Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap. Totuşi, nimeni dintre cei care au cunoscut-o pe victimă nu-şi aminteşte ca aceasta să fi avut vreun conflict sau să se fi certat vreodată cu cineva. "Nu ştiu pe cine putea supăra aşa de rău, încât să se răzbune astfel. Pentru că este clar că o asemenea cruzime nu putea proveni decât din dorinţa de răzbunare. La noi, la comisie, nu a avut niciun incident. Îi apăra pe toţi, încerca să-i ajute", ne-a declarat preşedintele Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, dr. Ana Boală.
Crimă din gelozie
O altă ipoteză ar fi răzbunarea din gelozie, ţinând cont de faptul că soţul victimei era vaporean, fiind mult timp plecat de acasă. Această idee a fost exprimată tot de unul dintre cititorii noştri: "Nu încercaţi să mergeţi pe căi greşite. Gândiţi-vă şi la o posibilă răzbunare din gelozie. Era o persoană care putea ascunde o relaţie extraconjugală. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit, ci dau o idee pentru găsirea criminalului".
Cunoscuţii victimei nici nu vor să audă însă de această variantă şi o descriu pe Elisabeta Dogărescu ca fiind o femeie liniştită, dedicată familiei şi fără probleme în căsnicie. "Elisabeta a fost colega mea, chiar dacă am lucrat în oraşe diferite, dar am lucrat în acelaşi sistem. A fost o persoană care niciodată nu a refuzat nimic nimănui, indiferent de efortul pe care îl depunea. O femeie deosebită, o mamă şi soţie cum rar întâlneşti, o colegă desăvârşită şi un salariat care se implica sufleteşte în problemele deficienţilor de auz", comentează Marcela Vlad, de la Asociaţia Naţională a Surzilor - Filiala Constanţa.
Surdo-mut condamnat pentru că şi-a ucis tatăl
Crima de la Asociaţia Surzilor aminteşte de un alt caz petrecut cu 5 ani în urmă.
În 2005, un surdo-mut din comuna Vădeni, diagnosticat cu oligofrenie gr. I, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru omor calificat, pentru că şi-a ucis tatăl. Nenorocirea s-a produs în ziua de 7 mai 2004, după ce Ionel Potîrniche a îngurgitat vreo 200 ml de ţuică la un cafe-bar din localitate. Pentru nişte nimicuri, el s-a luat la ceartă cu tatăl său, conflictul degenerînd într-o încăierare pe viaţă şi pe moarte. Vreme de o oră, oligofrenul şi-a lovit părintele cu cruzime, cu pumnii şi cu picioarele, apoi şi cu o lanternă, până ce i-a zdrobit faţa, mâinile şi mai multe coaste. Fără să-i pese de strigătele de ajutor ale victimei, agresorul a continuat să lovească şi s-a oprit abia în momentul în care tatăl său n-a mai opus niciun fel de rezistenţă. După ce s-a mai liniştit, fiul asasin şi-a târât victima, ca un prădător, în casă, apoi a urcat-o în pat, crezând că va adormi. A doua zi, dis-de-dimineaţă, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, criminalul s-a dus în sat, s-a ras la frizer şi s-a ferchezuit, apoi s-a întors la domiciliu. Victima a fost descoperită de un vecin, care a anunţat imediat rudele şi poliţia.
În timpul anchetei, Ionel Potîrniche a fost supus unei expertize psihiatrice, de către Institutul Naţional de Medicină Legală "Dr. Mina Minovici" Bucureşti, care a considerat că "inculpatul prezintă tulburare organică de personalitate cu manifestări predominant antisociale şi abuz de alcool", având însă "capacitatea psihică de apreciere critică a faptei comise, precum şi discernământ".
