După ce i-au urat de mamă lui Băsescu, pensionarii l-au luat la ţintă pe prefectul Popa. Şi mi se pare firesc, pentru că raţionamentul este corect: Băsescu l-a numit pe Boc, iar Boc l-a numit pe Popa, acesta fiind reprezentantul guvernului în teritoriu. Păi, dacă Popa este reprezentantul lui Boc la Brăila, logic ar fi ca el să preia toate înjurăturile, flegmele şi alte doleanţe ale pensionarilor şi să le transmită şefului, cu respectul cuvenit. Dar cum Popa este curajos şi jovial doar în ziua de salariu, a stat un pic să-i asculte pe pensionari, a luat câteva huiduieli în plină figură, iar când a simţit că treaba se nasoleşte s-a ascuns elegant în prefectură. Deh, îşi lăsase omu' calculatorul deschis şi îi era teamă să nu intre vreun papagal din prefectură să-şi bată joc de cei din lista lui de messenger. Păcat că Popa nu a stat până la finalul piesei, căci ar fi aflat lucruri noi despre el. Ca de exemplu cum îi stă fără mustaţă. Sau, mai mişto, doar cu jumătate sau trei sferturi din mustaţă, asta că tot se vorbeşte zilele astea despre tăierile cu 25%. Nu-i nimic, însă. Nemulţumirile pensionarilor şi ale bugetarilor sunt abia în faza de început. Prin toamnă încolo, după ce salariile vor fi fost ciopârţite, iar poporul va fi resimţit sărăcia, n-aş vrea să fiu în pielea prefectului Popa. În locul lui, mi-aş rade încă de pe acum mustaţa. Dar ce zic eu de mustaţă, că m-aş rade de tot. În cap, din funcţie...
