Acum nu sunt atât de naiv încât să îl cred pe Arbunea vreo fată mare, căci, la urma-urmei, şi Arbunea face parte din sistemul poliţienesc, şi numai el ştie cum şi în ce fel a procedat ca să avanseze înainte pe cale ierarhică, până aproape de ceafa lui Chivu. Dar Arbunea a ajuns să se bată nu doar cu IJP Brăila, ci şi cu IGPR, de unde şi concluzia mea că lupta a fost şi este clar disproporţionată.
O primă bătălie a fost câştigată de Arbunea în instanţă, astfel că retrogradarea dictată de Chivu împotriva acestuia se anulează. Arbunea revine pe funcţia de şef la Poliţia Municipiului, în timp ce Chivu rămâne pe poziţii la cârma inspectoratului, adică la „judeţ".
Nu ştiu cum a cântărit Chivu dovezile în dosarul Arbunea, dar îmi pare ori că a fost negiljent, ori bătut în freză. Ceva i-a scăpat lui Chivu în presupusa relaţie a lui Arbunea cu cei doi traficanţi de ţigări. Lucrurile nu s-au legat aşa cum au sperat Chivu şi cei din cadrul IGPR, astfel că acum sparg cu toţii seminţe la fumoar şi înjură printre dinţi. Cum-necum, Arbunea i-a făcut, iar acest lucru a devedit deja public după ce a apărut în ziarul Obiectiv de joi.
Ar fi cazul ca dl. Chivu să îşi scoată pălăria de interlop de pe cap şi să se încline în faţa lui Arbunea, semn că îşi cere scuze pentru eroarea comisă în cazul acestuia. E drept că un "Să trăiţi!" ar fi mult mai adecvat momentului în sine, dar nu îl cred pe Chivu în stare de aşa ceva, pentru simplu motiv că, de obicei, interlopii nu dau doi bani pe un comisar şef, care pe deasupra are şi nume de câine poliţist: Costel.
