E dificil să vezi cum munca ta de-o viaţă se duce naibii de suflet. Dar ceea ce nu înţeleg la Caruz este cum a putut să fie atât de negru în cerul gurii, încât să declare că ar fi dispus să îşi lase porcii să moară de foame, de sete, asta mai puţin contează. Păi, dacă Caruz este ceea ce este în ziua de azi, ar trebui să le mulţumească în genunchi porcilor. Porcii l-au făcut miliardar pe Caruz, porcii l-au propulsat pe Caruz în Top 300, oferindu-i posibilitatea să se dea mare om de afaceri şi tot porcii au fost cei care l-au ajutat să devină preşedintele producătorilor de carne din România. Să vii cu un astfel de discurs, ameninţând că laşi baltă porcăria dacă statul, Guvernul (habar n-am cine!) nu te sprijină în afacerea ta, chiar mi se pare de obraz gros. Ce vină au bieţii porci că Guvernul nu face, nu drege etc?
Când îi mergea treaba bine, nu îmi aduc aminte să îl fi auzit pe Caruz că vrea să împartă cu cineva profitul. Era doar pentru el şi pentru familia lui. Acum, când situaţia s-a înrăutăţit, când lumea nu mai are bani, când nu mai mănâncă tone de carne de porc, Caruz se plânge. Adică, el e prieten cu statul român doar când îi merge greu. La câştig, e pe cont propriu, nu are nevoie de nimeni şi de nimic.
Nu mă înţelegeţi greşit. Nu mă bucur că lui Caruz îi merge rău. Poate că şi mie îmi este greu, dar uite că nu mă plâng în piaţa publică să îmi plătească statul factura la întreţinere sau să îmi cumpere un kil de pulpe. Merg înainte, fără să ameninţ că las să moară nişte porci sau că pun o bombă artizanală în primărie.
Într-un fel, e bine că Caruz are de gând să îşi sinucidă porcii, ca să zic aşa. Şi zic asta pentru că, odată cu dispariţia porcilor, se va duce naibii şi mirosul de Coco Chanel, care, se ştie, pune stăpânire pe Brăila, pe perioada verii, de vreo 6-7 ani încoace.
Permiteţi-mi, vă rog, să vărs o lacrimă pentru Caruz
Mă gândeam aşa, cu strângere de inimă, cât de tare trebuie să sufere Caruz văzând cum se duce la vale ditamai imperiul, cum falimentul îl pândeşte după colţ.
