Profesorul Ioan Munteanu iubeşte Brăila de când se ştie. Din tinereţe a fost preocupat să cerceteze trecutul oraşului, să-i afle misterele. Este brăilean get-beget, a absolvit în 1960 Liceul "Bălcescu", în 1965 Facultatea de Limbă şi Literatură Română a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, iar în 1972 Facultatea de Filozofie a aceleiaşi universităţi. În 1965 a fost repartizat ca profesor stagiar la Tichileşti, iar în 1969 obţine prin concurs postul de profesor de limba şi literatura română la Colegiul Economic, unde activează şi în prezent. A fost director al colegiului în perioada 1990 - 1997, iar în 1996 a ţinut la Odessa cursuri de perfecţionare profesorilor de limba şi literatura română din Ucraina. În perioada 1999 - 2002 a făcut parte din Comisia Naţională de Limba şi Literatura Română.
Ca publicist debutează în 1966 în ziarul "Înainte", cu articole pe teme culturale, iar între 1973 - 1989 scrie constant pentru acelaşi ziar cronici culturale. După '89 publică articole în ziare şi reviste locale sau naţionale: Luceafărul, Dunărea, Florile Dunării, Libertatea, Monitorul de Brăila, Tribuna Învăţământului, Revista de pedagogie. A publicat până acum 13 volume, din care nouă au legătură directă cu Brăila, cu Dunărea. De curând, a ieşit de sub tipar şi a fost lansat cel mai recent volum al său, "Stradele Brăilei II", în care scrie povestea caselor de pe câteva dintre cele mai importante şi mai frumoase străzi ale oraşului. Pe această temă, a oraşului, a dragostei faţă de el şi a soluţiilor pe care le vede pentru ca urbea să-şi recapete strălucirea i-am solicitat un interviu pe care ni l-a acordat cu plăcere.
"Eu «m-am născut» făcând oferte editurilor"
- De la ce a pornit ideea de a scrie despre străzile Brăilei?
- Eu sunt brăilean, născut în Brăila, şi orice om are o anumită obligaţie faţă de locul lui de baştină. Suntem, vrem, nu vrem, şi ai locului. Avem un loc de origine pe care trebuie să-l cultivăm, fiecare cu posibilităţile lui. Începuturile mele în ale Brăilei sunt vechi. În 1968, când s-au sărbătorit 600 de ani, am publicat un material despre un italian, Jean Louis Carra, care a scris o carte despre istoria Ţărilor Române şi eu am găsit date acolo despre Brăila, pe care le-am publicat. Preocupările mele au 40 de ani. În 1984 am scris un ghid turistic, prima carte despre Brăila. Anii au trecut şi eu am rămas cantonat în perimetrul acesta. În 1987, am publicat "Bărăgan - câmpia soarelui", la editura Albatros. Când eram în stadiul final cu cartea m-au întrebat dacă nu vreau să-mi scrie ceva pe copertă Fănuş Neagu şi am refuzat. Eu îl respect pentru ceea ce el reprezintă, dar toţi s-au născut sub pulpana lui, ori eu "m-am născut" făcând oferte editurilor şi fiind acceptate.
- Ce înseamnă "A nimerit orbul Brăila?". E vorba că are un plan urbanistic foarte simplu?
- Nu este vorba de asta, deşi multă lume crede acest lucru. Oraşul dezvoltat în acest fel, care dă farmecul edilitar al Brăilei, exista, el a fost doar oficializat atunci când s-a întocmit planul. Dacă s-ar fi făcut aşa ceva, atunci nu ar fi existat străduţele întortocheate din centru. În spatele Băncii Agricole este Braşoveni şi de acolo se fac străzile Colţei, Albastră, Roşie. Sunt mici, înguste, exact ca în evul mediu. Unele străzi nu mai au nicio casă, precum strada Colţei. Sunt şapte sau opt străduţe într-un perimetru de nici 100 de metri. Deci, Brăila medievală era foarte încurcată, iar proverbul acela există dinainte de 1850 şi a fost înregistrat de Anton Pann. Casele s-au aliniat natural, situaţie pe care Primăria după aceea a oficializat-o, extinzând oraşul treptat, până la Dorobanţi, în trei etape. Explicaţia proverbului o aflăm la Stelian Dumistrăcel, care spune că Brăila era o atracţie, pentru că oricine vrea să facă o afacere reuşeşte la Brăila. Şi la Eminescu apare această expresie în 1880, când la Brăila abia aveam strada laterală. Acest proverb, "A nimerit orbul Brăila", trebuie raportat la ce spunea Iorga în 1926, că Brăila nu este fiica, ci maica Principatului românesc. Brăila a fost o atracţie pentru domnitorii Ţării Româneşti pentru că era importantă politic. Planul doar a pus pe hârtie în 1850 ce exista până atunci. Brăila a contribuit enorm la dezvoltarea României moderne, o spune istoricul Bulei, pentru că România modernă s-a născut pe baza sacului de grâu, care era manevrat la Brăila.
"Oamenii sunt interesaţi să-şi spună poveştile, să le afle pe ale altora"
- Ce vă place cel mai mult în Brăila?
- Îmi plac brăilenii care iubesc Brăila.
- Mă refeream la case, la străzi, despre care aţi scris atât.
- Tot centrul istoric, deşi sunt case frumoase în toată Brăila. Şi nu mă refer la parveniţii care şi-au făcut case după ce au văzut prin filme sau la munte. La Sibiu pe fiecare casă scrie a cui a fost, ceva despre vechimea şi istoria clădirii, chiar dacă nu este monument istoric cu acte. Aşa ar trebui făcut şi la noi. Măcar pe străzile din centrul vechi. Eu la un moment dat făcusem pentru străzile din centru, casă de casă, asemenea însemnări. Nu sunt monumente istorice, dar oamenii s-ar uita cu alt respect la case. Când vezi odată zece catedrale, nu ai văzut nimic. Când vezi de zece ori o catedrală, atunci ai văzut ceva. Eu, care m-am tot uitat la aceste case vechi, nu încetez să mai descopăr nişte lucruri noi. Găseşti lucruri foarte interesante, pătrunzi în intimitatea caselor, poţi chiar să-ţi închipui cum stăteau în spatele perdelelor şi se uitau la lume şi ce se mai întâmpla.
- Cum reuşiţi să aflaţi poveştile acestor imobile?
- Bătând din uşă în uşă.
- Şi nu v-a închis nimeni uşa în nas?
- Ba da, mi s-a întâmplat, dar înseamnă că respectivii nu a avut nimic de spus sau nu s-a priceput să spună. Sunt oameni care locuiesc de 40 de ani într-o casă şi nu ştiu ce este cu casa respectivă. Este lipsă de respect faţă de rude, faţă de înaintaşi. În schimb, unii aud că mă ocup cu aşa ceva şi vin ei la mine. Oamenii, când ajungi în intimitatea lor, sunt foarte deschişi. Poveştile despre case nu se caută, se găsesc. Intervine de multe ori şi întâmplarea, dar trebuie să fii pregătit pentru acea întâmplare. Oamenii sunt interesaţi să-şi spună poveştile, să le afle pe ale altora.
"Întâi trebuie să faci tu ceva, şi apoi să ceri celorlalţi să facă ceva"
- Aţi discutat vreodată cu cei din administraţie despre posibilitatea de a schimba numele străzilor?
- Acest lucru costă, dar s-ar putea pune plăcuţe mai cuprinzătoare, care să aibă şi numele vechi al străzii, care deja înseamnă o incursiune în istoria Brăilei. Eu continui să deplâng situaţia actuală a străzii Regala. La Rebranding Brăila s-au spus nişte lucruri mari, ne-am lăudat cu nişte tăieri de panglici, dar nu s-a făcut practic nimic. De Zilele Brăilei au luat reclamele acelea din perioada interbelică au acoperit casele părăsite, exact cum în 1953 au acoperit comuniştii Groapa Floreasca, construind un gard mare, înalt de trei metri, ca să nu se mai vadă mizeria. S-a mascat mizeria. Pentru casele revendicate şi părăsite ar trebui găsită o soluţie, dar nu se vrea. Decât să facă nu ştiu ce acţiuni, care costă.... Eu nu zic că nu s-a făcut nimic, dar uneori şi ce s-a făcut, s-a făcut prost. În centru, ruşinea, ruşinilor, avem fântâna din 1892 care stă spartă. Dincoace, din 1906 avem monumentul lui Traian, făcut din iniţiativa profesorului Chicireanu şi a elevilor de la "Bălcescu". Aţi văzut acum toate plăcile de jur împrejur cum s-au dus. O să plece statuia cu totul. Trebuie să refacă soclul, să repună placa în cinstea lui Carol I, aşa cum era. Să se repună placa şi pe Biserica Sf. Arhangheli. Şi acolo se vede că este şters ceva. Ceasul, donat în 1909 de Petru Naum, plânge săracul plin de rugină. Pe vremuri toată lumea ştia ora exactă după ceasul din centru. S-au cheltuit bani frumoşi cu placarea cu marmură a pieţii Traian, dar cred că şi eu o puneam mai bine, pentru că aş fi făcut-o cu tragere de inimă. Sunt multe lucruri de făcut pentru oraş, dar pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic. Ing. Gh. T. Marinescu spunea despre conducătorii unui oraş că trebuie să aibă cunoaştere de sine şi conştiinţă de sine, iar pentru ca toate acestea să producă rezultate au nevoie de oameni instruiţi. Reprezentanţii administraţiei au nevoie de informaţii şi nu trebuie decât să o ceară. Dar trebuie să vrea să facă ceva concret, nu planuri, nu discuţii de principiu.
- Şi care credeţi că ar fi brand-ul potrivit pentru oraş?
- Păi, numele Brăilei este în sine un brand. Brăila a fost ce a fost odată datorită economiei. Trebuie revitalizat oraşul şi atunci vom avea un brand. Şi intelectualitatea oraşului este de vină pentru ce se întâmplă acum. Eu merg la teatru de la zece ani şi am mers mereu pe unde m-a purtat viaţa, iar ca profesor am mers cu elevii la teatru. Ori acum, câţi profesori, câţi intelectuali îşi duc copiii la teatru? Ce profesori mai vin acum cu elevii la teatru? Înainte se ţineau conferinţe, acum nimic. Să nu vă închipuiţi că veneau sute de oameni. Dacă erau 100 era bine, dar erau pasionaţi, veneau să discute ceva, dar acum nu se vine. Problema este că întâi trebuie să faci tu ceva şi apoi să ceri celorlalţi să facă ceva, dar nimeni aproape nu e dispus să lase ceva de la el.
