Problema este că degeaba ştergi praful de pe televizor dacă nu baţi covorul şi dai cu mopul pe parchet. Sau, altfel spus, este inutil să pui chiloţi curaţi pe tine dacă nu te-ai spălat... ştii tu unde.
Toate au un mers pe lumea asta. Trebuie făcute la timp. Aşa cum mai întâi mâncăm şi abia dup-aia ne aşezăm pe veceu ca să facem o treabă mare, tot aşa trebuie să procedăm şi cu plantatul pomilor. Care cum i se năzăreşte, când nu are ce face pe-acasă, dă fuga la ziare şi anunţă să vină să îl pozeze când dă el gaură în pământ şi înfige câţiva puieţi. Fiecare plantează oriunde şi oricum, în numele ecologiei, căci, în ziua de azi, a te declara ecologist este noua fiţă mondială.
Până la copaci, copăcei şi alţi puieţi plantaţi de tinerele vlăstare ale patriei avem de rezolvat multe alte probleme. Cum ar fi, de pildă, să nu mai scuipăm guma Orbit pe asfalt, căci ea va fi luată în talpă de un nene oarecare, cărată apoi pe covorul lui de la intrarea în casă, lucru care va produce daune mai mari sau mai mici, depinde de covorul omului. Am glumit, desigur, căci numai la covorul lu' nea Cutare nu îmi stătea mie mintea.
Revenind la subiect, spun că degeaba plantezi matale un braţ de puieţi dacă nu faci nimic pe partea economică, vorba lui Gigi Becali. Două-trei crengi în plus nu au cum să stea stavilă în faţa norilor de praf şi pulbere emanate de întreprinderile pe care mulţi ar vrea să le vadă odată închise, decedate. La ce foloseşte o mână de frunze în plus, când tu investeşti în combinate ce produc tone de praf pe zi? Am ajuns să ne spălăm de două ori pe cap zilnic, pentru că altfel nu ne mai putem pieptăna din cauza prafului. Cei de la Braicata ridică zilnic praful la doi metri deasupra maşinilor noastre, după care încasează bani de la municipalitate pentru că au strâns praful de pe străzi. Nu, nu au strâns praful, doar l-au ridicat în aer şi l-au mutat dintr-un loc în altul. Trei metri mai încolo.
Noroc cu cei 100 de puieţi plantaţi săptămâna trecută, că altfel Brăila era sufocată definitiv de praf, noxe şi alte alea.
