Căci da, Cătălin Boboc s-a transformat în căpetenie revoluţionară în timp ce vorbea la telefon şi bea o cafea pe undeva. "Pentru ce a făcut premierul (Ponta - n.r.), eu sper ca liberalii să se unească de data asta clar în jurul preşedintelui şi să le transmitem ferm că suntem parteneri cu care se poate discuta orice şi putem găsi soluţii, dar să ne arate cineva aşa degetul de fiecare dată, să ne arate nuieluşa, chiar nu ne impresionează. Din contră, s-ar putea să ne facă să nu mai fim atât de prietenoşi în abordare".
Parcă îl şi văd pe Boboc cum îşi încruntă sprâncenele-i stufoase spunând că "trebuie să ne unim şi să acţionăm, fraţilor". Cum se imaginează el în fruntea oştirii liberale, undeva la dreapta sau, dacă aici e ocupat, la stânga preşedintelui Antonescu şi pleacă la sfânta luptă de eliberare de sub jugul pesedist. După care, tiiiit, un ţiuit puternic se aude în telefon, semn că a căzut semnalul, iar Boboc îşi revine în fire şi realizează că încă o revoluţie s-a dus naibii de suflet.
Dar nu-i nimic, căci Cătălin Boboc este băiat tânăr, deci poate trage nădejde că va prinde şi alte revoluţii. Deocamdată, asta de eliberare de sub jugul pesedist a căzut. Şi ce păcat! Imaginaţi-vă că peste ani şi ani ar fi putut şi Brăila să spună (precum Timişoara) că este oraşul care a pornit o revoluţie, nici nu mai contează pentru ce anume.
