• monumentalul imobil al fostei Școli nr. 3, construit în urmă cu aproape 100 de ani, a intrat în reabilitare în urmă cu 17 ani, însă lucrările s-au blocat la scurt timp după deschiderea șantierului și blocate au rămas până în zilele noastre • blocajul a fost de natură birocratică, iar ministerele implicate nu au găsit formula câștigătoare • fosta școală a devenit între timp adăpost pentru oamenii străzii, iar hoții de materiale pun umărul zi de zi la degradarea zidurilor și a interioarelor • recent, administrația Dragomir a trecut pe lista reabilitărilor cu fonduri europene această clădire istorică
În inima Brăilei, ascunsă în spatele zidurilor prăbușite și acoperită de vegetație sălbatică, se află una dintre cele mai mari pierderi ale patrimoniului educațional local: fosta Școală Primară „Spiru Haret”, ulterior cunoscută drept Școala Generală nr. 3.
Deși recunoscută oficial ca monument istoric, fostul centru de excelență în educație a fost abandonat în urmă cu peste 15 ani, devenind un loc periculos, devastat de vandalism, jafuri și degradare naturală. În timp ce ministerele implicate se află într-un blocaj birocratic, structura clădirii se apropie de punctul fără întoarcere, iar una dintre cele mai frumoase școli din Brăila s-ar putea transforma în moloz.
Iată că, în sfârșit, în ședința CLM de la sfârșitul lunii martie, când s-a aprobat bugetul local, primarul Marian Dragomir a făcut un anunț important : ”Un lucru inedit este legat de faptul că pentru clădiri monumente istorice, în buget, avem introdusă suma de 14.735.000 lei din care 9.740.000 lei sunt din fonduri europene. La care mai adăugăm suma de 4.970.000 lei din bugetul local pentru reabilitarea unor clădiri sau monumente istorice din Centrul Municipiului Brăila, care aparțin Primăriei. Pentru că acelea private nu pot fi reabilitate de Primărie. În același context, vizavi de Școala Spiru Haret, Școala nr. 3, așa cum o cunoaștem cu toții, la fel ca și pentru CEC-ul situat pe Strada Mihai Eminescu, am introdus în buget sumele necesare realizării proiectului, dar acesta va fi depus doar după deschiderea axelor de finanțare europeană. În funcție de data deschiderii acestora și noi vom depune proiectele respective. Dar repet, intenția Primăriei este aceasta”, a mai adăugat Dragomir.
Un trecut glorios, un prezent ruinat
Între 1897-1910, perioadă în care Spiru Haret s-a aflat de mai multe ori la conducerea Ministerului Instrucțiunii Publice, din cele 2.343 de școli construite atunci, 1.980 au fost ridicate cât a fost el ministru. Printre aceste clădiri destinate educației și culturii se află și amintita școală din Brăila. Piatra ei de temelie s-a pus în octombrie 1923, proiectul prevăzând construirea a 8 săli de clasă (câte 4 pentru fete și băieți), o mare sală de conferințe și festivități, o sală de sport, două locuințe pentru directori, cantină, băi etc. Cu parter și etaj, edificiul este un monument istoric, grație arhitecturii sale deosebite.
Construită într-un stil neoromânesc impunător, cu detalii arhitecturale care reflectau măreția și prestigiul educației de altădată, Școala „Spiru Haret” a fost una dintre cele mai bine cotate instituții din oraș, atrăgând atenția prin acoperișul din țiglă înalt și impunător, prin cele două foișoare și intrarea monumentală, precum și arcadele, colonetele sau ornamentele vegetale în relief, după cum precizează, în Atlasul Istoric Brăila, autorul Maria Stoica.
În perioada interbelică, școala a fost un adevărat centru de elită, formând intelectuali, artiști și profesori care au influențat cultura și societatea brăileană. Aici s-au ținut conferințe și evenimente educaționale de marcă, iar clădirea în sine era considerată o bijuterie arhitecturală.
Însă, odată cu trecerea timpului, lipsa de investiții și reformele haotice ale sistemului de învățământ au dus la declinul său. În anii 2000, structura școlii începea deja să sufere din cauza lipsei de reparații. În 2008, un proiect ambițios de reabilitare părea să ofere speranță pentru salvarea monumentului. Din păcate, realitatea avea alte planuri.
Reabilitare începută, abandonată și uitată
În cadrul unui program național de modernizare a infrastructurii școlare, în 2008, Ministerul Educației a alocat fonduri pentru restaurarea școlii. Firma de construcții câștigătoare a început lucrările, iar elevii au fost mutați temporar în alte unități de învățământ. Contractul prevedea finalizarea reabilitării în 18 luni.
Totuși, după un an, în mai 2009, proiectul s-a oprit brusc. Fondurile au fost sistate, constructorul a părăsit șantierul, iar clădirea a rămas expusă. Geamurile fuseseră deja scoase, unele tavane fuseseră demontate pentru reparații, iar instalațiile electrice și sanitare erau în plin proces de schimbare. Astfel, în loc de o restaurare completă, școala a fost lăsată vulnerabilă.
În 2010, școala a fost preluată administrativ de Școala Gimnazială „Al. I. Cuza”, însă fără a primi și resursele necesare pentru continuarea reabilitării.
Din acel moment, clădirea a rămas în derivă, iar degradarea s-a accentuat rapid.
În câțiva ani, hoții au devastat ceea ce mai rămăsese.
Statutul juridic incert a blocat toate încercările de reabilitare
Deși școala este monument istoric protejat prin lege, statutul său juridic a complicat orice încercare de salvare. ”Școala nr. 3 - Școala primară comunală “Spiru Haret”, 1923-1925, este monument istoric, clasat şi înscris în Lista monumentelor istorice (LMI) din România (ed. 2004, modif. 2005, republ. 2010/2015/2016) poz.99, nr. cod: BR-II-m-B-02116. Conform Extrasului de Carte Funciară pentru informare Nr. 88277 Brăila, dreptul de proprietate asupra imobilului din Aleea Parcului nr. 2, mun. Brăila (Școala primară comunală “Spiru Haret”) este al Unitatea Administrativ Teritorială Brăila, cu drept de administrare Școala Gimnazială nr. 4 Al. I. Cuza”, ne-au explicat reprezentanții Direcției Județene pentru Cultură Brăila.
Deși școala se află oficial în patrimoniul Ministerului Educației, o serie de complicații birocratice au făcut imposibilă o intervenție reală. În ultimii 15 ani, mai multe instituții au încercat să obțină clădirea pentru diferite scopuri, dar niciuna nu a reușit să treacă de blocajele legislative și de lipsa de finanțare.
Eșecurile succesive ale salvării clădirii au început cu tentativa Ministerului Justiției (2010 - 2017), care în repetate rânduri a solicitat clădirea pentru a amenaja sediile Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila și ale altor instituții juridice locale, însă transferul a fost blocat deoarece Ministerul Educației nu a fost de acord cu o cedare pe termen mai mare de 10 ani, iar Ministerul Justiției a considerat că perioada este insuficientă pentru a justifica investiția în reabilitare. Apoi a fost încercarea transformării școlii în centru cultural (2013), Consiliul Local aprobând o hotărâre prin care destinația clădirii putea fi schimbată pentru activități culturale, educaționale sau sociale, dar proiectul a eșuat din cauza lipsei unei surse de finanțare clare și a imposibilității de a obține fonduri europene fără un statut juridic clar.
