Ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Articolul acesta mi-a fost inspirat de un pui de barză. O să imi spuneți că e ceva ciudat la mijloc, iar eu am să vă povestesc de ce m-a făcut să scriu acest articol un pui de barză.
Întâi de toate trebuie să le mulțumesc celor care mă sună în legătură cu orice ține de păsările sălbatice. Asta înseamnă că am reușit să am un dialog cu lumea și că lumea știe unde să caute pentru a ajuta o pasăre sălbatică. Anul acesta am fost sunat de vreo 50 de ori, asta înseamnă tot atâtea cazuri, nu toate rezolvate pozitiv, dar majoritatea cu sfârșit pozitiv.
Dacă este să fac o statistică a cazurilor invocate la telefon de către cetățenii cărora le pasă de păsările sălbatice, atunci pot spune că pe primul loc ar fi pescărușii, care în ultimii ani au devenit o mare problemă, nu știu dacă în Brăila sau și în alte județe. Când puii învață să zboare apar foarte multe cazuri de pui găsiți printre blocuri, deoarece pescărușii cuibăresc pe blocuri și micuții sunt greu de ținut la cuib. Pe locul doi, anul aceasta, au fost puii de barză, atât din Brăila cât și din județele limitrofe, apoi cazuri de ceva păsări răpitoare și lebede de vară.
Cetățenii care mă sună cred că avem în Brăila un adăpost pentru aceste animale sălbatice, iar când aud că nu există așa ceva, se sperie și consideră că au greșit luând de cele mai multe ori animalul acasă pentru a-l salva. Eu, ca ornitolog, nu pot decât să ajut cu sfaturi și să îndrept oamenii să aleagă în favoarea salvării păsării.
Am ales să vă dau câteva exemple de cazuri, deoarece am considerat că sunt concludente.
Primul caz este al unui pui de șorecar comun găsit de un cioban și dus acasă la copii, fotografiat și pus pe unele rețele de socializare. Pasărea era un real „pericol” pentru cei mici, tatăl punându-l pe gâtul copiilor când l-a filmat, sesizând, ulterior, faptul că nu îl mai poate ține acasă deoarece a atacat copiii. Păsările sălbatice se apără, vina ne aparține dacă acestea ne atacă și ne provoacă răni. Nu putem să intervenim în necunoștință de cauză atunci când e vorba de un animal sălbatic, indiferent de specie.
Un alt caz interesant, semnalat de o colegă biolog din Galați și care s-a consultat cu mine, este acela al unei familii de lebede de vară rămase prizoniere pe un ochi de apă, în urma secetei survenite vara aceasta. Puii nu zburau încă, iar ochiul de apă nu avea mai mult de 5-10 metri pătrați. Problema era legată de lipsa hranei, a apei dar și de faptul că în zonă au fost observate exemplare de șacali și vulpi. În astfel de cazuri, intervenția este una anevoioasă, deoarece adulții pleacă și își lasă puii și trebuie să alegi varianta cea mai bună pentru ei: îi lași să se descurce împreună cu adulții și dacă au noroc supraviețuiesc ori intervii să salvezii puii de lebedă fără să fie părinții implicați. Cele mai apropiate centre pentru salvarea acestor păsări sălbatice sunt fie în Vrancea, fie în București sau chiar la Sibiu pentru berze. Aceste centre nu vin să preia puii de păsări sălbatice, trebuie să intervii și să îi transporți acolo. De cele mai multe ori, cei care se implică, abandonează păsările deoarece li se pare mult prea complicat să le preia, să le ducă la un veterinar (dacă este necesar), să le hrănească și mai apoi să le transporte la un astfel de centru. Costurile unui astfel de caz sunt destul de mari, de aceea este necesar să se înființeze un centru la Brăila, deoarece cazurile semnalate cu păsări sălbatice ce au nevoie de găzduire o perioadă de timp sunt din ce în ce mai multe.
Pentru final am lăsat două cazuri cu final fericit, deoarece sunt două cazuri unde cei care au identificat o pasăre care avea nevoie de ajutor s-au implicat până la capăt, indiferent de costuri.
Primul caz este a unui exemplar de șoim al rândunelelor, un pui ce a fost găsit în curtea unei societăți comerciale din Brăila. Ca de fiecare dată am consiliat persoana care m-a apelat, spunându-i toate variantele pentru ca să aleagă cum se putea implica pentru binele păsării. Spre bucuria și uimirea mea, domnul aceasta a ales să ducă personal pasărea la centrul din Vrancea. Pentru aceasta nu pot decât să îi mulțumesc.
Ultimul caz, este al unui pui de barză găsit de un coleg de birou în localitatea Chiscani. Din discuții am aflat că acest pui a mai avut un frate căzut din cuib dus de cei care l-au găsit la un centru din Sibiu. Am discutat cu colegul meu de birou și am încercat întâi de toate să hrănim și să adăpostim acest pui de barză destul de slăbit pentru a putea zbura. Cum colegul meu stătea la curte, barza a fost găzduită și hrănită de el și de mine, uneori. Celor care vor să știe cam cât costă hrana pentru o astfel de pasăre, vă spun eu, undeva la 20 de lei pe zi. Pasărea a fost liberă în curte, cu posibilitatea de a pleca oricând dorește, iar pentru că a stat undeva la 3-4 săptămâni, a primit și un nume, se numea Duduluș. Barza a avut vreo trei tentative de a pleca, dar a zburat pe distanțe scurte, iar în urmă cu o săptămână a plecat spre un stol ce tocmai trecea pe deasupra localității. Dacă nu reușea să zboare și să plece, hotărâsem să o ducem la Sibiu pe cheltuiala noastră.
Aceste cazuri sunt câteva din cele semnlate de cetățeni și la care am intervenit cu sfaturi dar și prin implicarea mea personală.
Sunt și cazuri unde nu mai poți interveni, deorece pasărea este descoperită în fază finală, adică nu mai are mult timp și moare, a fost cazul unui exemplar de stârc de noapte. Trebuie să trecem și prin acest tip de momente, normale atât pentru animale cât și pentru oameni, păsările nereușind să supraviețuiască mereu.
Consider că este necesar să se înființeze un centru modern pentru reabilitarea păsărilor sălbatice la Brăila, deoarece în zona noastră dar și în localitățile limitrofe mi se semnalează foarte multe cazuri anual.
La final, vă mulțumesc tuturor celor care vă implicați și care arătați că vă pasă de viața acestor animale.
