Au tot încercat diverse variante, dar, cel puţin până acum, s-au lovit ca de un zid de opinia publică, majoritară contra acestei abordări. Totuşi, au reuşit până acum să smulgă o săptămână din iunie, iar de anul şcolar viitor ar vrea şi 3 zile din septembrie. Şi, probabil, aceasta va fi tendinţa, puţin câte puţin vacanţa mare să se tot micşoreze.
"Nu îi cocoşaţi destul tot timpul anului, nu îi ţineţi destul în bănci sau la masa de lucru de acasă, nu cară destul 8- 9 luni ghiozdane de două ori mai grele decât ei. Acum şi vara vreţi să le-o luaţi!".
"Să vină domnul ministru pe 22 iunie, să participe la o oră dintr-o clasă cu 30 de copii, aflată la ultimul etaj, unde bate soarele non stop. Să se convingă singur ce randament dau copiii aceştia, cu apa fiartă deja în sticlele pe care şi le aduc de acasă".
Sunt doar două comentarii. Unul al unui părinte, celălalt al unei învăţătoare, faţă de propunerile de modificare a structurii anului şcolar. Sunt zeci, sute de astfel de reacţii, de la elevi, părinţi, cadre didactice, argumente pertinente prin care îşi manifestă total dezacordul. De la programul supraîncărcat al copiilor şi până la vacanţele cu preţ redus de la început de septembrie, nimic nu lipseşte. De la chinul îndurat în drumul spre casă, în amiaza mare, când mijloacele de transport sunt supraaglomerate şi supraîncălzite, iar trotuarele fără umbră, şi până la chinul părinţilor ori bunicilor care-şi aşteaptă micuţii în faţa şcolii în aerul sufocant, în plin soare arzător. De la timpul pierdut aiurea de cei mai mari în ultimele săptămâni, în condiţiile în care foarte mulţi profesori sunt deja angrenaţi în examenele naţionale, şi până la lipsa de randament şcolar a celor mici, deja toropiţi de căldură şi de oboseala acumulată peste an din cauza muncii epuizante la care sunt supuşi în numele performanţei... Fiecare explică cât de absurdă este ideea micşorării vacanţei, ştiut fiind că sistemul de învăţământ românesc este prost structurat, şcolile nu sunt pregătite, iar clima e din ce în ce mai neprietenoasă. Şi le dau dreptate.
Alta ar fi fost, din punctul meu de vedere, situaţia dacă sistemul occidental ar fi fost copiat în totalitate, adică să existe centre special amenjate pentru activităţi extracurriculare, tabere specializate pe domenii de interes, în care copiii să aprofundeze materia ori cunoştinţe noi prin joacă. Ministerul să dispună de baze sportive, de instruire sau de excelenţă în care orele de curs să fie combinate cu activităţi recreative. Să le ofere emoţii, aventură, experienţe noi, joacă. Aşa da, luaţi-i toată vara de acasă! Altfel, de ce să prelungim anul şcolar?! Cu ce ar putea să-i atragă şcolile din România în afară de şi aşa suprasaturatele ore de curs. Ce să facă de pe 12 septembrie? Să povestească cum şi-au petrecut vacanţa? Hai nu! Cam câţi copii din ţara asta credeţi că-şi permit experienţe de neuitat demne de relatat în plen. Sau mai aveau nevoie de încă o umilinţă! Sunteţi complet rupţi de realitate! Toţi.
Mai ieşiţi un pic de prin birourile acelea spaţioase şi bine răcorite de aerul condiţionat. Vorbiţi cu profesorii, vorbiţi cu copiii şi poate vă vin nişte idei sănătoase, nu din astea luate cu copy-paste din ceea ce citiţi în presa străină ori vedeţi voi prin desele plimbări prin occident. Puneţi la punct conceptul de şcoală de vară, dotaţi-vă, căutaţi-vă buget şi apoi reluaţi ideea. Până atunci, n-aveţi decât să vă luaţi o luuuungă vacanţă. Nu musai de vară.
