Cibu a reuşit să prindă în ultimul moment acceleratul de Bucureşti, găsindu-şi serviciu în Senatul României, pe o leafă dolofană, cu deconturi de zeci de milioane pe lună şi alte sume forfetare la discreţie. În plan politic însă a rămas tot la genunchiul broaştei, umblând cu aceleaşi mahalagisme ieftine. Dar să ştiţi că o schimbare tot s-a produs în atitudinea de mare politician a lui Constantin Cibu: este mult mai agresiv în discurs, chiar violent aş zice. Nu mă înţelegeţi greşit: şi mie îmi este antipatic deputatul PSD Brăila Cristian Rizea, iar de asta cred că v-aţi convins citind articolele pe care le-am scris despre acesta de-a lungul timpului în Scormonitoru. La Rizea, în primul rând mă enervează faţa lui rotundă, care cere orice altceva numai voturi nu. Dar oricât nu mi-ar place mie Rizea, tot nu aş putea să mă exprim faţă de persoana lui în termenii pe care i-a folosit senatorul Cibu. „Papagal gălăgios", căci aşa l-a numit Cibu pe Rizea, mi se pare o expresie împrumutată parcă de la C.V. Tudor. Nu pot să spun că aveam pretenţii de la Cibu, căci şi pe vremea cât a fost primar al Brăilei (2004-2008), liberalul de 70 de ani nu s-a remarcat prin gesturi şi fapte de gentleman, ci mai degrabă de cocător într-o fabrică de eugenii. Dar nu mă aşteptam de la Cibu să coboare discursul politic la un nivel atât de jos, ca în talcioc. Se prea poate ca neuronii lui Cibu să fi suferit transformări ireversibile, alterându-se de când fostul primar de Brăila vâsleşte în barca puterii (via UNPR) pe comisioane cu multe zerouri în coadă. Dar chiar şi un senil cred că ar avea grijă cum îşi alege cuvintele, căci atunci când ai părul alb şi te dai şi mare inginer de fabrici şi uzine, fost conducător de oraş, nu poţi să te exprimi ca ultimul cioflingar.