În sport, cum ar fi boxul, de pildă, se practică revenirile după ce ai luat bătaie de la un adversar. Însă acolo, în box, cei care aleg să urce din nou în ring după ce anterior au fost făcuţi una cu podeaua, o fac pentru bani. Adică acceptă încă un meci în care e clar că nu au şanse aproape deloc doar pentru a încasa o sumă cu 5-6 zerouri în coadă.
Sergiu Diacomatu este exact opusul acestor boxeri. El a decis să urce din nou în ring, deşi e conştient că va lua din nou bătaie, pentru a cheltui nişte bani, nicidecum pentru a băga ceva în portofel. La cât de "perspicace" îmi pare că este, nu m-aş mira să aud că Diacomatu a venit cu bani de acasă (deşi lumea zice că a ajuns destul de strâmtorat) pentru a colecţiona încă o înfrângere pe ringul electoral. De ce zic înfrângere? Păi, e simplu: locul 17 în lista Partidului Mişcarea Populară (PMP) pentru alegerile europarlamentare este absolut neeligibil. Ce dracu, nici alianţa USD, cu PSD vârf de lance, nu cred că va câştiga mai mult de 10-11 mandate de europarlamentar, deci cei care sunt pe poziţiile de la 12 încolo pot sta liniştiţi, căci s-au insinuat degeaba pe listă. Iar PMP, un partid care nu cred să aibă mai mult de 5-6% în preferinţele electoratului, abia dacă poate spera să câştige un mandat de europarlamentar (primul aflat pe listă).
Întoarcerea lui Diacomatu în politică, după ce doi ani de zile a mers pe burtă, este hazlie, dar eu nu m-aş grăbi să dau cu pietre în fostul candidat independent la CJ Brăila. Cine ştie, poate că Diacomatu a suferit o depresie, poate că i-a luat Dumnezeu minţile, iar acum acţionează ca un hăbăuc. Este posibil ca Diacomatu să nu mai aibă simţul ridicolului, să se comporte ca o legumă politică. Dacă lucrurile stau aşa, eu îl compătimesc sincer. Mi-e milă de el, deplâng halul deplorabil în care a ajuns ca politician, dar ştiţi şi voi cum se numeşte chestia aia pe care şi-o face omul cu mâna lui.
