Sfânta Muceniţă Filofteia a trăit în sec. al XIII-lea, în sudul Dunării. Numele ei înseamnă (în greacă) “iubitoare de Dumnezeu”. Pentru că a dovedit milă faţă de sărmani, Filofteia a fost omorâtă chiar de tatăl ei, pe când avea numai 12 ani. Moaştele muceniţei se află la Curtea de Argeş de la sfârşitul sec. al XIV-lea, însă abia în anul 1950 Sf. Sinod a decis statornicirea cultului Sfintei Filofteia.
Moaştele fuseseră duse iniţial la Târnovo, unde au rămas până în anul 1393. în acel an, Ţaratul bulgar a fost ocupat de turci, care au ars oraşul. Pentru a nu fi profanate, moaştele au fost duse la Vidin, unde au stat puţin timp, probabil până în 1396. După înfrângerea armatelor creştine la Nikopole, crescând ameninţarea, moaştele au fost date în dar domnitorului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân (1386-1418), care le-a aşezat în vechea ctitorie domnească, cu hramul “Sf. Nicolae”, de la Curtea de Argeş, catedrală mitropolitană. Astfel se explică alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de pomenire (imediat după ziua hramului). După construirea noii biserici de către Neagoe Basarab (sfinţită la 15 august 1517), moaştele au fost aşezate aici a doua zi, când s-a făcut şi canonizarea Sf. Nifon al Constantinopolului, prima de la noi.
Moaştele au rămas la Curtea de Argeş până în 1893 când, datorită degradării catedralei, au fost mutate întâi la biserica “Sf. Gheorghe”, apoi la “Adormirea Maicii Domnului” - Olari. În timpul Primului Război Mondial, datorită mutării frontului, moaştele au fost duse în paraclisul Mănăstirii Antim din Bucureşti. După război, au fost readuse la Curtea de Argeş, iar din 1949 se află în paraclisul mănăstirii.
