Sfântul Cuvios David s-a născut în cetatea Tesalonicului şi a trăit în secolul al VI-lea d.H. Plin de râvnă pentru Hristos, David s-a călugărit de tânăr şi a intrat în Mănăstirea “Sfinţilor Mucenici Teodor şi Mercurie”. După un timp, Cuviosul David şi-a făcut loc de pustnicie din creanga unui migdal. Acolo a îndurat ploile, zăpezile, căldura şi alte strâmtorări, cu multă răbdare, preţ de trei ani, până când îngerul Domnului i-a cerut să se nevoiască într-o chilie. Pentru viaţa sa îmbunătăţită, Cuviosul David a primit darul de a izgoni diavolii şi de a-i tămădui pe cei bolnavi.
La acea vreme, Cuviosul Părinte David a ajuns înaintea împăratului, care urma să fie numit eparh al Tesalnicului. Şi-a pus în palme cărbuni aprinşi şi tămâie şi a tămâiat timp de o oră fără să se rănească la mâini. Uimind şi bucurând totodată oamenii vremii cu viaţa sa sfântă şi cu minunile sale, Sfântul Cuvios David a trecut la cele veşnice în anul 540 d.H.
“Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, David, părintele nostru. Roagă-te Lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre!” (Troparul Sfântului Cuvios David din Tesalonic)
