Deranjant nu mi se pare că o să murim, ci că o să murim toţi odată. În acelaşi timp. Eu, de pildă, nu vreau să mor odată cu Oana Zăvoranu. Sau cu Viorel Lis. Eu vreau să apuc să îi văd murind pe cei amintiţi mai sus, şi asta nu pentru că le-aş dori răul, Doamne-fereşte, ci pentru că vreau să văd cât de naşpa vor arăta în sicriu, cu mâinile împreunate şi buzele vineţii băgate-ntre dinţi.
Am consultat oferta agenţiilor de turism, dar nu am găsit nimic interesant pentru petrecerea într-un mod cât mai plăcut a sfârşitului lumii. S-ar putea să fie ceva promoţii pe litoral sau la Bran, cu ocazia sfârşitului lumii, de pe 21 mai, dar eu nici mort nu m-aş duce pe banii mei să mor pe plajă la Mamaia sau la Castelul lui Dracula, darămite viu.
Până la urmă cred că anul acesta, în 2011, am să fac sfârşitul lumii acasă. Aş avea bani, la o adică, să rezerv o masă la un restaurant select, dar nu mi-a plăcut că în ofertă nu era inclus şi căratul până la Morgă. Adică, dacă mor, eu cui rămân? Ospătarilor, chelnerilor hulpavi, care sunt gata să îţi fure şi bănuţul de pe ochi? Nu, mersi, fac ceva umed şi cald pe oferta voastră!
Nu vă ascund faptul că am luat în calcul şi următoarea variantă: să aştept sfârşitul lumii de anul viitor, poate că vor apărea oferte mai accesibile atât la preţ, cât şi ca destinaţie. Dacă trecem de sfârşitul lumii din 2011, eu zic că trebuie să ne gândim la modul cât se poate de serios unde ne va prinde apocalipsa de la anul, căci dacă până şi de singura noastră moarte ne batem joc, atunci chiar că nu merităm să mai trăim!
