Sfinţii Manuil, Savel şi Ismail au fost fraţi persani, născuţi din tată păgân şi mamă creştină. Botezaţi de către mama lor în religia creştină, cei trei fraţi erau ofiţeri la curtea împăratului. La acea vreme, Manuil, Savel şi Ismail au fost trimişi soli la Iulian Apostatul (361-363 d.H.), împăratul Romei, pentru a negocia şi consfinţi un tratat de pace între Imperiul Persan şi Imperiul Roman.
În acel moment, de desfăşura un festival păgân la Calcedon; împăratul Iulian Apostatul aducea jertfe idolilor, împreună cu nobilii şi cu mai-marii poporului. Plini de râvnă pentru Hristos, Manuil, Savel şi Ismail au lipsit de la festival, mărturisind că sunt creştini şi că nu pot jertfi idolilor. În urma acestor mărturisiri, fraţii au fost aruncaţi în temniţă şi supuşi la multe torturi. Dar, pe când erau torturaţi, creştinii îi mulţumeau Lui Dumnezeu: “Iisuse, scumpe ne sunt aceste chinuri, pentru dragostea Numelui Tău!”
După această rugăciune, un înger al Domnului s-a pogorât din cer şi le-a vindecat rănile, îmbărbătându-i. Văzând că fraţii creştini nu slujesc nicidecum idolilor, Iulian Apostatul a poruncit să fie executaţi prin tăierea capului, iar trupurile să le fie arse. Minune: după ce fraţii au fost ucişi, s-a produs un cutremur, iar pământul s-a deschis şi a înghiţit trupurile mucenicilor, ca să nu fie arse de păgâni.
Mai apoi, pământul a scos la iveală trupurile mucenicilor, iar creştinii le-au luat şi le-au îngropat cu cinste.
