Sfinții Mucenici Flor și Lavru au fost frați gemeni și cunoșteau meșteșugul tăierii în piatră, pe care-l învățaseră de la Sfinții Proclu și Maxim, care-L mărturisiseră. la rândul lor. pe Domnul Iisus Hristos. După ce L-au mărturisit dascălii lor pentru Hristos, Flor și Lavru s-au dus în Iliricum, Dardania, în cetatea Ulpianilor unde, cercând pietre, își făceau meșteșugul lor pe lângă Licon ighemonul. Mai apoi, Licon i-a trimis la Liciniu, fiul împărătesei Elpidia. Și dându-le bani, Liciniu le-a poruncit gemenilor să zidească o capiște idolească, dându-le, totodată și planul edificiului. Dar sfinții, luând banii, i-au împărțit săracilor. Noaptea se rugau către Dumnezeu, iar ziua lucrau și înfrumusețau locașul. Și peste puține zile l-au și isprăvit, fiind ajutați și întăriți de îngeri. Îndată Merentie, preotul idolesc, a crezut în Hristos, după ce fiul său, Atanasie, fusese tămăduit la ochi. Și strângând mucenicii Lui Hristos săracii cărora le dăduseră bani, au legat idolii cu funii de grumaji și i-au doborât de pe socluri. După aceea, aprinzând lumânări, au închinat lăcașul Lui Dumnezeu și-l sfințiră pentru Hristos, zicând: “Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor și bucuria mucenicilor!”, mergând înainte cu cinstita Cruce.
Iar dacă a aflat Liciniu despre toate acestea, a poruncit să se aprindă un cuptor și să-i bage în el pe săracii care luaseră banii și sfărâmaseră idolii. Și au pierit acolo toți săracii. Iar Sfinții Flor și Lavru, fiind legați de roata unui car, au fost bătuți crunt și trimiși la ighemonul Licon, care i-a băgat într-un puț adânc. Acolo, sfinții se rugau Lui Dumnezeu pentru bunăstarea lumii și pentru încetarea prigoanei, apoi și-au dat sufletele în mâinile Domnului.
Peste ani, creștinii au scos cinstitele moaște din puț și le-au așezat cu cinste în racle meșteșugit lucrate. Din ele izvora mir, iar cei ce se apropiau cu credință erau tămăduiți de orice boli ar fi suferit. Tot astăzi, îi cinstim pe Sfinții Mucenici Polien și Leon.
