A mai trecut un an de la marea eliberare - unii ii spun "inghesuiala", altii "lovitura de revolutie", iar insiruirea ar putea continua. Asa s-a nascut o noua familie de cuvinte care nu seamana deloc intre ele, dar toate semnifica acelasi lucru: ceea ce s-a petrecut in a doua jumatate a lunii decembrie 1989 (si dupa). In general, lucruri despre care nici astazi nu stim mare brinza. Ba chiar nici nu ne mai pasa, iar pe unii incep chiar sa-i enerveze asemenea chestiuni delicate. Insa cu totii ne pregatim sa incheiem al 16-lea an de libertate si democratie. Nu stiu de ce unora le ies numai 15, dar iarasi nu-i bai. Si istoria crestinismului a sarit peste un an si nu s-a plins nimeni ca a luat pensie mai mica din cauza ca anul 0 (zero) a disparut din calendare.
Asadar, azi implinim 16 ani. Aceasta este si virsta de la care poate fi deschisa legal carte de munca. Cu alte cuvinte, tinara societate romaneasca ar fi de asteptat sa puna osul la treaba. Pina acum l-a pus, dar numai in strainatate. In Romania n-a avut cum, desi perspectivele sint numeroase. Dar de ce sa pierdem la buzunar muncind pe brinci acasa, pe mai nimic, cind putem cistiga de citeva ori mai mult facind acelasi lucru la straini? Strainii, in schimb, vin sa faca la noi ceea ce fac romanii cu cap la ei. Evident, pe lefuri ca-n Vest. Si, uite-asa, ne aliniem incet-incet la standardele care multumesc pe toata lumea. Inclusiv pe cei care se tin de timona Puterii, la Bucuresti. Ei vor avea de administrat in urmatorii sapte ani peste 30 de miliarde de euro - sprijinul european destinat intilnirii noastre cu luminita dupa atitia ani de bijbiiala prin tunelul tranzitiei. Un bun motiv pentru coalitie sa pocneasca peste degete pe oricine ar musina la atita amar de banet, asa cum i se da, de exemplu, PSD-ului de sa nu se mai ridice la urmatoarele alegeri.
In rastimp, tinara societate romaneasca a cam fost lasata de izbeliste. Adica singura acasa. Toata tagma bugetara a resimtit pe propria piele ce inseamna jumatate de an cu lefurile inghetate si fara nici o prima, cit de mica. In sistemul sanitar, farmaciile au ras si maruntisul de prin buzunare, dupa ce lumea a lasat grosul prin laboratoarele de analize si prin spitale. Si doar unii dintre bunici au primit cite o veste buna, atunci cind li s-au marit pensiile de supravietuire. In rest, toate au ramas asa cum le stim dintotdeauna, chiar daca gardurile au fost date cu vopsea albastra, ca sa se asorteze cu steagul UE. Spaga e tot la putere, pilele, cunostintele si relatiile reprezinta in continuare garantia izbinzii, iar daca-ti cauti dreptatea, riscul de a o gasi creste proportional cu locul ocupat in ierarhia sociala. Poate fi acuzat cineva de abandon si nepasare? Teoretic da, dar lucrurile par anume facute ca, pina la Dumnezeu, sa te manince sfintii. Cam prea frumos spus.
Asadar, azi implinim 16 ani. Aceasta este si virsta de la care poate fi deschisa legal carte de munca. Cu alte cuvinte, tinara societate romaneasca ar fi de asteptat sa puna osul la treaba. Pina acum l-a pus, dar numai in strainatate. In Romania n-a avut cum, desi perspectivele sint numeroase. Dar de ce sa pierdem la buzunar muncind pe brinci acasa, pe mai nimic, cind putem cistiga de citeva ori mai mult facind acelasi lucru la straini? Strainii, in schimb, vin sa faca la noi ceea ce fac romanii cu cap la ei. Evident, pe lefuri ca-n Vest. Si, uite-asa, ne aliniem incet-incet la standardele care multumesc pe toata lumea. Inclusiv pe cei care se tin de timona Puterii, la Bucuresti. Ei vor avea de administrat in urmatorii sapte ani peste 30 de miliarde de euro - sprijinul european destinat intilnirii noastre cu luminita dupa atitia ani de bijbiiala prin tunelul tranzitiei. Un bun motiv pentru coalitie sa pocneasca peste degete pe oricine ar musina la atita amar de banet, asa cum i se da, de exemplu, PSD-ului de sa nu se mai ridice la urmatoarele alegeri.
In rastimp, tinara societate romaneasca a cam fost lasata de izbeliste. Adica singura acasa. Toata tagma bugetara a resimtit pe propria piele ce inseamna jumatate de an cu lefurile inghetate si fara nici o prima, cit de mica. In sistemul sanitar, farmaciile au ras si maruntisul de prin buzunare, dupa ce lumea a lasat grosul prin laboratoarele de analize si prin spitale. Si doar unii dintre bunici au primit cite o veste buna, atunci cind li s-au marit pensiile de supravietuire. In rest, toate au ramas asa cum le stim dintotdeauna, chiar daca gardurile au fost date cu vopsea albastra, ca sa se asorteze cu steagul UE. Spaga e tot la putere, pilele, cunostintele si relatiile reprezinta in continuare garantia izbinzii, iar daca-ti cauti dreptatea, riscul de a o gasi creste proportional cu locul ocupat in ierarhia sociala. Poate fi acuzat cineva de abandon si nepasare? Teoretic da, dar lucrurile par anume facute ca, pina la Dumnezeu, sa te manince sfintii. Cam prea frumos spus.
